Honoré de Balzac – Catherine de Medicis

Catherine de Médicis este un roman istoric, în care Balzac îşi propune reabilitarea figurii celei care a fost regină a Franţei între 1547 şi 1559, iar apoi şi-a exercitat, până la moarte, influenţa ca regentă şi ca regină-mamă. Figură emblematică a secolului al XVI-lea, Catherine de Médicis îşi are numele indisolubil legat de războaiele religioase care au însângerat Franţa în acea epocă. Deşi a fost o partizană a toleranţei şi a încercat în numeroase rânduri să ducă o politică de conciliere, rolul său, încă neelucidat, în sângerosul masacru denumit Noaptea Sfântului Bartolomeu a transformat-o într-o figură controversată şi cu o latură malefică accentuată. Apogeul a fost atins de Regina Margot, romanul scris în 1845 de Alexandre Dumas, una dintre cele mai reuşite cărţi ale popularului autor. Dumas o prezintă pe regina-mamă, pe întreg parcursul cărţii, ca pe o intrigantă lipsită de scrupule şi de inimă, care condamnă la moarte nevinovaţi pentru a-şi atinge scopurile politice. Balzac scrie în Introducere: „În Franţa, Catherine de Médicis a suferit din pricina erorii populare mai mult decât oricare altă femeie”. Astăzi, tendinţa istoricilor este de a o recunoaşte ca pe una dintre cele mai mari regine ale Franţei, aşadar de a-i da dreptate lui Balzac, nu lui Dumas. De acelaşi autor...

Jules Verne – Ocolul Pământului în optzeci de zile

Unul dintre cele mai celebre romane semnate Jules Verne, Ocolul Pământului în optzeci de zile spune povestea unui aventurier ce pariază că poate face o expediţie inedită, aşa cum se anunţă din titlu. Londra, 1872. Phileas Fogg este un nobil burlac care, deşi are o avere însemnată, preferă să trăiască modest. Fogg pare a fi un tip ciudat, căci îşi concediază valetul pentru simplul motiv că acesta nu i-a încălzit suficient de bine apa pentru ras, într-o dimineaţă. Dar acest lucru subliniază, de fapt, rigurozitatea aproape matematică a obiceiurilor sale şi atenţia deosebită pe care o acordă detaliilor. Într-o zi, îi atrage atenţia un articol ce declară posibilă călătoria în jurul lumii, într-o perioadă de optzeci de zile, datorită deschiderii unui nou tronson de cale ferată, în India. Asta îi trezeşte lui Fogg pofta de aventură, căci pariază pe 20.000 de lire cu prietenii din clubul Reform din care făcea şi el parte că va reuşi să înconjure Pământul în acest termen, de optzeci de zile. Însoţit de noul său valet, francezul Passepartout, Fogg propune un itinerariu şi porneşte cu trenul din Londra la 2 octombrie 1872. Însă expediţia sa nu va fi ocolită de peripeţii… Romanul Ocolul Pământului în optzeci de zile a fost scris de către Jules Verne într-o perioadă destul de dificilă atât pentru el, cât şi pentru Franţa: în timpul războiului franco-prusac, perioadă în care autorul a fost înrolat în Paza de Coastă. De acelaşi autor Indiile negre. Goana după meteor. (Colecţia...

Octavian Paler – Calomnii mitologice

Pornind de la o frământare a tinereţii, Octavian Paler demonstrează în această ultimă lucrare a sa de ce lumea modernă nu mai poate crea mituri. Calomnii mitologice este cartea la care Octavian Paler a lucrat până la ultima suflare, este un adevărat testament literar. Mărturisirea făcută de autor cu referire la cele doua eu-ri ale sale este extrem de emoţionantă: „Eu am încercat sa împac în mine două eu-ri diferite: unul raţional, cu o mare nevoie de logică, altul afectiv, care nu s-a putut ridica deasupra sentimentelor. Eu-l raţional a tânjit, constant, să mă comport rezonabil. Eu-l afectiv i-a zădărnicit mereu eforturile. Rezultatul? Niciodată n-am ştiut prea bine ce vreau. Şi niciodată nu m-am mulţumit cu ceea ce am reuşit să obţin”. Multitudinea de întrebări lansate în această scriere a rămas încă fără răspuns, dar ne prezintă un Octavian Paler aşa cum nicio biografie nu ni l-ar putea prezenta vreodată – „Şi câţi oare nu sunt ca mine? Copil al marilor oraşe, flori de asfalt, crescând capricios şi, câteodată, «interesant»”. De acelaşi autor Viaţa ca o...

Jules Verne – Indiile negre. Goana după meteor

Indiile negre Acoperind un interval de timp de peste zece ani, acest roman urmăreşte aventurile comunităţii miniere Aberfoyle, de lângă Stirling (Scoţia). După ce citeşte o scrisoare primită de la un fost coleg, inginerul James Starr porneşte spre vechea mină Aberfoyle. Aici Starr îl întâlneşte pe Simon Ford, care, împreună cu familia (soţia Madge şi fiul Harry), trăieşte într-o căsuţă, chiar în inima minei… Şi este uimit să constate că Ford nu este un simplu miner, ci unul care a descoperit un important zăcământ de cărbune… O dată cu această descoperire, oraşul Stirling devine din nou prosper dezvoltându-se din ce în ce mai mult în jurul lacului Malcolm. Povestea prinde iarăşi viaţă când apare în prim-plan un nou personaj, orfana Nell. Ea este găsită în mină de către Harry şi adoptată apoi de familia minerului Ford. Însă fata ascunde un mister. Din păcate, nu îşi poate aduce aminte decât că nu a crescut în altă parte decât în acea mină… Goana după meteor Deşi a fost scris în 1901, romanul „Goana după meteor” a fost publicat abia în 1908, la trei ani după moartea autorului, fiind unul dintre cele şapte romane postume care au fost modificate semnificativ de către fiul romancierului, Michel Verne. E povestea rivalităţii dintre doi astronomi amatori dintr-un orăşel. Ei sunt martorii căderii unui meteor şi doresc să-şi asume meritul descoperirii separat. Iar când în scenă apare un alt om de ştiinţă, de data asta un inventator excentric, cei doi îşi dau seama că meteoritul căzut în localitatea lor nu este o simplă bucată desprinsă dintr-un corp cosmic, ci o adevărată comoară. Se crede că acest personaj, inventatorul, este născocirea lui Michel, fiul lui Verne… Şi această carte, precum toate scrierile semnate Jules Verne, a prezis ceva important: Statele Unite ale Americii numără astăzi 51 de state (faţă de 46 câte erau la momentul publicării cărţii,...

William Shakespeare – Regele Lear. Timon din Atena. Cymbeline

Pentru tragedia Regele Lear, W. Shakespeare s-a inspirat dintr-o poveste populară. Personajul principal, cel care dă şi titlul lucrării, îşi împarte regatul, la bătrâneţe. De moştenire vor beneficia, însă, doar două dintre fiicele sale, Regan şi Goneril. Ele nu vor onora însă condiţiile moştenirii, iar Lear văzându-se şi fără coroană, şi fără suită regală demnă de rangul său, înnebuneşte. El îşi va da seama prea târziu că cea care merita cu adevărat atenţia şi afecţiunea sa este cea de-a treia fiică, mezina Cordelia. Deşi dezmoştenită de tatăl ei, Cordelia nu a încetat să îl iubească cu adevărat pe rege. Spre deosebire de ea, surorile sale, Regan si Goneril, dau dovadă de mult egoism şi de o cruzime fără margini faţă de tatăl lor. În paralel cu povestea regelui Lear, Shakespeare ilustrează lupta dintre fiii contelui de Gloucester, Edmund şi Edgar. Edmund, fiul nelegitim, ţese o gramadă de intrigi pentru a parveni cu orice preţ. De partea cealaltă, Edgar e întruchiparea binelui şi îi va pedepsi toate aceste faptele imorale. Regele Lear este considerat de mulţi critici poate cea mai mare reuşită artistică a lui Shakespeare. Prima punere în scenă a acestei opere a fost la 1606, cu zece ani înainte de moartea marelui dramaturg. Înainte de Shakespeare, povestea regelui Lear a mai fost „tratată” şi de către alţi doi mari autori, John Higgins şi Edmund Spencer. De acelaşi autor: Zadarnicele chinuri ale dragostei. Cei doi tineri din Verona. Neguţătorul din Veneţia. (Colecţia...