Valerio Massimo Manfredi – Ideile lui Martie

Dacă sunteţi fascinaţi de Roma antică, dacă v-a inspirat viaţa lui Caius Iulius Caesar, supranumit invincibilul, dacă doriţi să aflaţi complotul urzit lui şi drama ultimelor sale 48 de ore, atunci Ideile lui Martie, scrisă în stilul thriller de către Valerio Massimo Manfredi, este soluţia literară. Este şi o dizertaţie publică despre putere şi democraţie. A fost Caesar un model de lider? Societatea actuală este mult diferită de cea antică? De ce avem nevoie de eroi politici? De acelaşi autor Armata...

Marie Haddou – Cum să spui nu acasă, la serviciu, prietenilor, în viaţa de zi cu zi

De ce este atât de greu să spui nu? Teama că vei fi perceput ca un individ agresiv, că vei fi respins, dorinţa de a nu-i dezamăgi pe cei pe care îi iubeşti, toate par să stea la originea acestei forme speciale de autocenzură. Mulţi dintre noi am trăit deja şi mai trăim şi acum experienţe de acest fel, şi anume sentimentul că ne este foarte greu să refuzăm propuneri altminteri contrare dorinţelor noastre, aspiraţiilor noastre profunde, intereselor noastre; şi acest lucru se întâmplă şi atunci când este vorba despre cumpărarea unui obiect inutil sau despre tunsoarea nefericită cu care ne trezim într-o bună zi, dar poate merge şi până la controlul vieţii noastre intime de către copiii, părinţii, prietenii sau şefii noştri. În cazurile extreme, neputinţa de a spune nu se dovedeşte a fi deosebit de periculoasă: un alcoolic care nu poate refuza un pahar îşi riscă nu numai sănătatea, ci şi viaţa. Deşi de cele mai multe ori incapacitatea noastră de a spune nu se manifestă în situaţii aparent mai puţin dramatice, efectele ei nu sunt adeseori mai puţin triste, însă în mod indirect… Putinţa de a spune nu îi permite individului să se consolideze şi să-şi afirme independenţa şi autenticitatea. Va putea fi astfel el însuşi şi deopotrivă activ, fără a-l distruge sau răni în felul acesta pe celălalt. Relaţiile umane se vor simplifica mult în toate domeniile vieţii curente, chiar dacă trăim într-o societate marcată de disconfort, stres, lipsă de comunicare şi de...

George Eliot – Middlemarch. Vol. 4

Middlemarch. vol 4, al celebrei George Eliot, pseudonimul literar al lui Mary Ann Evans ( 1819 – 1880), continuă povestea din Midlands, intitulată iniţial „Un studiu al vieţii de provincie”. Printr-o antiteză narativă de excepţional dramatism, autoarea cărţii juxtapune existenţei unei sfinte din secolul al XVI-lea, Sfânta Tereza, viaţa grea a Dorotheei Brooke, din secolul al XIX-lea. Scriitoarea scoate în evidenţă valorile în dauna prejudecăţilor secolului. Este probabil una dintre cele mai bine scrise cărţi ale secolului XlX. George Eliot (Mary Ann Evans) a fost o personalitate de mare erudiţie, cunoscătoare a limbilor clasice şi a filosofiei, traducătoare de texte filosofice din germană. Persecutată pentru afirmarea drepturilor femeii în societate, a debutat cu povestiri în 1857 şi a devenit celebră în urma publicării romanelor Adam Bede (1859), Moara de pe Floss (1860), Silas Marner (1861), Middlemarch (1871-1872). De acelaşi autor Middlemarch. Vol. 3 Order Middlemarch. Vol4 Preţ @ RON24,90 Qty: Adauga in cosul de...

Christophe Andre – Cum să te iubeşti pe tine pentru a te înţelege mai bine cu ceilalţi

Atunci când nu ne iubim, când nu ne stimăm, nu suntem fericiţi. Ne îndoim de noi înşine, facem rareori alegeri bune în viaţă, ne simţim vulnerabili în calea obstacolelor, a dificultăţilor. Şi totuşi, nimic nu este pentru totdeauna pierdut… Această carte vă permite să vă cunoaşteţi mai bine, să faceţi un bilanţ personal al concepţiei despre sine, a imaginii de sine, a iubirii de sine. Ea vă oferă şi recomandări, soluţii, pentru a înţelege cum se clădeşte, încă din copilărie, stima de sine, cum se dezvoltă în adolescenţă şi cum vă influenţează ea viaţa sentimentală, profesia, relaţiile cu ceilalţi. Ca şi în „Cum să ne purtăm cu personalităţile dificile”, cei doi autori – Christophe André şi François Lelord – , psihiatri şi psihoterapeuţi, vă propun soluţii terapeutice şi practice pentru a vă ajuta să trăiţi într-o mai bună armonie cu voi înşivă… şi cu ceilalţi. Veţi afla, prin chestionarele prezentate în carte, cât de mult vă iubiţi şi cum vă puteţi schimba stima de sine în funcţie de nivelul prea scăzut sau prea ridicat al acesteia. Drum bun în călătoria spre universul interior al stimei de sine! De acelaşi autor Cum să ne exprimăm emoţiile şi...

Valeria Negovan – Psihologia învăţării. Forme, strategii şi stil

Aproape despre toate transformările majore de la începutul dezvoltării fiinţei umane spunem că se „învaţă”. Despre copil spunem: învăţă să meargă, învaţă să vorbească, să scrie, să citească…Mai târziu, spunem tot mai rar învaţă şi mai ales spunem că învaţă lucrurile care se referă la achiziţionarea de cunoştinţe (învaţă matematica, istoria etc.). Mai rar gândim despre adult că a învăţat şi învaţă să iubească (sau să nu iubească), să lupte pentru visurile lui (sau să renunţe la ele), să îşi asume responsabilităţi (sau să le evite). Cunoaşterea omului a evoluat suficient de mult ca să ştim (la nivel teoretic – formal) că omul învaţă aproape tot ce îl face om. Ştim că omul învaţă semnale, semnificaţii şi teorii, preferinţe, obişnuinţe, interese, atitudini şi valori. Ştim că în domeniul cognitiv omul învaţă să perceapă şi să înţeleagă lumea dar şi să o evalueze, să decidă dacă o menţine neschimbată sau dacă o schimbă. Ştim că şi în sfera motivaţională, omul învaţă, de exemplu, să aibă nevoie de o diplomă universitară, de o casă spaţioasă, de… bibliotecă sau telefon mobil, că îşi diversifică gama motivaţiilor pentru diferite activităţi (învaţă pentru a se respecta pe sine şi pentru a fi respectat) sau o restrânge (dispar motivele de a acţiona pentru obţinerea licenţei…dacă licenţa într-un domeniu de specializare nu-i mai asigură practicarea profesiei pentru care s-a specializat). La nivel empiric, în contextul vieţii noastre de zi cu zi, ţinem oare cont de faptul că totul se învaţă – şi binele şi răul? Ţinem cont de faptul că, în condiţii de stimulare informaţională (prin achiziţia de cunoştinţe şi de noi modalităţi de utilizare a cunoştinţelor) omul învaţă să aibă nevoie de cunoaştere, aşa cum învaţă, în condiţii de deprivare informaţională, să trăiască fără informaţii, fără cunoaştere? Că învaţă să iubească la fel ca şi să urască, să comunice la fel ca şi să nu...