Hannah Arendt – Făgăduinţa politicii

Gândirea politica şi morală a Hannei Arendt a readus în dezbaterile contemporane subiecte mult timp uitate, neglijate sau ocultate: raportul dintre libertate şi imaginaţie istorică, dintre responsabilitate şi voinţă, dar mai ales cel dintre scopuri şi mijloace. Trăind în timpuri sumbre, dar refuzând sa renunţe la ceea ce numeşte amor mundi şi să sucombe unei disperări paralizante, Hannah Arendt a ales să ramână solidară cu cei prigoniţi, umiliţi, expulzaţi, sortiţi aneantizării. Filozofia ei, intens admirată de Monica Lovinescu, este una a rezistenţei etice şi a refuzului totalitarismului, în oricare dintre încarnările sale. A oferit interpretări ale problematicii Răului care au influenţat decisiv filozofia morală a veacului XX. Studenta lui Heidegger şi Jaspers, prietena lui Hans Jonas, Hannah Arendt a demonstrat, în pagini deopotrivă dense şi iluminante, că, oriunde gândirea şi acţiunea se despart, spaţiul libertăţii este în primejdie. (Vladimir TISMANEANU) Scrierile reunite în acest volum ocupă un loc esenţial în şantierul deschis de Hannah Arendt odată cu Originile totalitarismului (1951) şi extins apoi în Condiţia umană (1958). Ele spun, din unghiuri diferite, povestea relaţiei zdruncinate dintre filozofie şi politică, dintre gândire şi acţiune. Personajele principale ale acestei poveşti sunt Socrate, Platon şi Marx. Pentru Arendt, miza discutării relaţiei dintre filozofie şi politică este aceea de a restabili un dialog autentic, de a face gândirea receptivă la sensul acţiunii politice şi la destinul ei post-totalitar, astfel încât celebra întrebare filozofică De ce există ceva şi nu, mai degrabă, nimic? să devină De ce există cineva şi nu, mai degrabă,...

Ion Mihai Pacepa – Orizonturi roşii

În 1978, în plină glorie, cumulând câteva funcţii esenţiale – consilier personal al lui Nicolae Ceauşescu, general-locotenent, director adjunct al Departamentului de Informaţii Externe şi secretar de stat în Ministerul de Interne -, Ion Mihai Pacepa a făcut un gest paradoxal, părăsind România. Apoi, publicând Orizonturi roşii, Pacepa a demascat natura criminală a partidului comunist şi a Securităţii, aducând prejudicii ireparabile regimului de la Bucureşti. Cartea sa a dat în vileag un sistem al crimei organizate la nivel de stat care funcţiona în virtutea unei autentice tradiţii leniniste. Dar aici nu este vorba de ideologia omniprezentă în materialele de propagandă, ci de faptul că Ceauşescu, ca şi Lenin odinioară, îşi finanţa proiectul politic personal din acţiuni profund ilegale: trafic de persoane şi de armament, spionaj industrial, extorcare de bani, acţiuni de influenţă, mită şi corupţie. Dacă în Rusia presovietică gangsterul însărcinat să facă bani pentru partid era Stalin, în România lui Ceauşescu, cei ieşiţi pur şi simplu la furat bani şi secrete de prin toată lumea erau miile de ofiţeri acoperiţi ai DIE. O asemenea depoziţie a deranjat afacerile colosale ale unei veritabile mafii. De aceea, aşa cum subliniază Raportul final al Comisiei Prezidenţiale pentru Analiza Dictaturii Comuniste din România, „Securitatea şi moştenitorii săi nu i-au iertat vreodată lui I.M. Pacepa ceea ce ei consideră o...

Cană Mirel – Diagnostic

„Nici un om sănătos nu poate accepta starea de boală. Starea de panică atinge intensitate extremă. Imediat survine întrebarea obsesivă la care nimeni nu poate găsi vreun răspuns, cu atât mai puţin unul liniştitor: «De ce trebuie să mi se întâmple mie? Cu ce sunt eu vinovat?» Nu cred că această disperare poate fi depăşită de vreuna dintre trăirile negative, durerile ori dezamăgirile de care nu suntem oricum cruţaţi în viaţă.“ (Prof. dr. Ionel C. SINESCU) „Cine să se gândească la cancer? Ultimul care ar fi făcut-o eram eu. Mă aflam în deplină maturitate şi, de ceva vreme, luasem toate măsurile necesare unei vieţi echilibrate. Îmi făcusem bine lecţiile. Plin de energie, cu o configuraţie a corpului satisfăcând orice normă medicală, mă pregăteam să intru, senin şi demn, în vârsta a doua. Totuşi, cancer. Ruleta rusească se punea în mişcare. Şi acela care mânuia revolverul nu eram eu. Corpul a devenit un ceas pentru care nu mai existau baterii de schimb. Am decis să scriu această carte, în care să povestesc totul, cu speranţă, mai mult: rugându-mă să fie de ajutor.“ (Mirel CANĂ) Order Diagnostic Preţ @ RON17,00 Qty: Adauga in cosul de...

Peter Carey – Viaţa mea clandestină

Che e un puşti de şapte ani care a crescut alături de bunica lui aristocrată într-un apartament din Upper East Side, iar Dial, o frumoasă hipiotă pasionată de literatură, cu idealuri progresiste. Când aceasta intră în viaţa celor doi, lucrurile iau o întorsătură nebănuită, care-l proiectează pe micul Che într-o lume total nouă. Având iniţial un simplu rol de intermediere între Che şi adevărata lui mamă, Dial se va converti, treptat, în figura maternă înde-lung aşteptată de copil. Periplul lor include fuga de poliţie, camuflarea identităţii reale a lui Che, întâlnirea cu mai multe comunităţi hipiote, pe fundalul unei Americi tulburi, cea a anilor ’60. La sfârşitul unui montagne-russe de întâmplări care contaminează cititorul cu suspansul lor, rămâne întrebarea: va reuşi Che să-şi regăsească familia legitimă sau, dimpotrivă, va alege clandestinitatea, care i-a oferit şansa să trăiască pe viu ceea ce alţii află numai din...

Nathan Raluca Sterian – Suflet tatuat

„Am pierdut totul în viaţă, în afara accentului”, spune adesea Raluca Sterian-Nathan. Accentul e românesc: autoarea s-a născut la Bucureşti, într-o familie de artişti şi intelectuali; în 1964 pleacă în Franţa, unde îl va întâlni pe Jean-Jacques Nathan, marea ei dragoste, nepotul celebrului editor de manuale şcolare. Dar mai devreme, în România, Raluca Sterian şi familia ei au cunoscut persecuţiile politice – deopotrivă naziste şi staliniste. În ciuda foametei, a fricii, a însingurării venite odată cu instaurarea regimului comunist, Ralucăi i-a placut întotdeauna să râdă, să joace teatru, să iubească. Se căsătoreşte pentru prima oară la şaisprezece ani. Are aventuri amoroase zbuciumate. Ca să poată intra la Institutul de Teatru, e obligată să-şi „purifice” originea burgheză: timp de un an, trebuie să lucreze într-o uzină şi să suporte numeroase îndoctrinări. E preţul cu care poate juca după aceea în Mutter Courage de Brecht la Teatrul Naţional din Iaşi; la acelaşi teatru, reuşeşte să scape de două tentative de otrăvire din partea rivalelor sale… Mai târziu, cunoaşte interogatoriile Securităţii, inclusiv tortura. Şi totuşi, povestea vieţii Ralucăi Sterian-Nathan nu e tristă. Pe lângă o intuiţie care o face uneori să vadă, pur şi simplu, viitorul, marile calităţi ale autoarei, intrinseci firii ei, sunt umorul şi optimismul. Umorul face haz de disperare, iar optimismul învinge un destin potrivnic. Amintirile Ralucăi Sterian-Nathan devin astfel o lecţie de speranţă. Nu poţi fi decât admirativ şi respectuos în faţa cuiva care a ieşit intact, în pofida vijeliilor şi furtunilor, dintr-o existenţă tumultuoasă, care atât în faţa triumfului, cât şi a dezastrului a ştiut să rămână ea însăşi (Rudyard Kipling e poetul ei preferat). Dacă prima parte a cărţii este adesea încrustată cu tristeţe şi disperare, partea a doua este relatarea unei izbăviri, a unei reuşite şi deznodământul unei minunate poveşti de dragoste. (Samuel PISAR) Suflet tatuat este o Alice în ţara minunilor şi a ororilor,...