Junichiro Tanizaki – Labirintul destinului

Devenit un clasic al literaturii japoneze, Junichiro Tanizaki este un scriitor în acelaşi timp excentric, înţelept şi subversiv. Povestitor subtil, a explorat în toate romanele sale imperiul tulbure al trăirilor omeneşti, zonele voluptoase şi incerte ale dorinţei, punctul fin de inflexiune al plăcerii şi suferinţei. Fascinaţia pentru modernitatea occidentală se îmbină cu o profundă atracţie pe care o exercită asupra lui tradiţia şi cultura japoneză. Citindu-i una dintre cărţi, Pasolini mărturisea cum a alunecat în vraja textului, simţindu-se dintr-o dată prizonier al unei nevăzute Circe. A fost nominalizat pentru Premiul Nobel, dar a murit cu 6 luni înainte de a i se acorda, în 1965. În 1949, a fost recompensat cu Japan’s Imperial Prize in Literature. Romanul a fost ecranizat de trei regizori japonezi, în 1964, 1983 şi 2006. « Frumos şi misterios… un joc pervers al seducţiei, trădării şi minciunii, în care este greu să decizi, până la urmă, cine este seducătorul şi cine este victima».Newsday «Toate personajele implicate în această neobişnuită poveste de iubire sunt captive într-un labirint al minciunii şi geloziei. Mitsuko, obiect al dorinţei deopotrivă pentru amanta şi soţul său, aruncă asupra acestora o vrajă atât de puternică, încât amândoi sunt dispuşi să moară pentru ea.»New York Times «Labirintul destinului se citeşte ca un amestec de James Caine şi Vladimir Nabokov, ademe-nindu-ne cu o seamă de plăceri interzise». Washington Times «O comedie neagră despre dragoste şi moarte… un fascinant portret al obsesiei erotice». Chicago Tribune De acelaşi autor Club...

Nicolae Breban – Sensul vieţii. Memorii 4

Cel de-al patrulea volum al memoriilor lui Nicolae Breban reuneşte evenimentele din perioada de după întoarcerea din exil, începând cu martie 1990. Scriitorul revine în ţară într-o perioadă caracterizată de transformări profunde în societate, descoperind „o splendidă «dezordine», o «vatră», un «jar politic şi civic» din care trebuia să se nască o «altă Românie» şi un real, nou spirit civic şi politic”, ocazie cu care constată însă că mulţi dintre prietenii săi s-au înstrăinat, „prinşi deodata în noul turbion al «afacerilor politice şi literare»”, preocupaţi acum de noile schimbări. Volumul este o frescă a societăţii româneşti politice şi culturale, precum şi a principalelor personaje care au avut un cuvânt de spus la acea vreme. Se distinge senzaţia de amărăciune încercată la constatarea faptului că scriitorii din vechea generaţie sunt marginalizaţi de tineri, optzeciştii şi generaţia ’90. Volumul se încheie cu două reflecţii asupra bătrâneţii şi destinului ce sintetizează şi reiterează condiţia scriitorului din vechea generaţie: „Noi, bătrânii, în societatea şi în mentalităţile de azi, suntem un fel de cetăţeni de categoria a doua, dacă nu un fel de paria! Aproape victime «ideale», în unele cazuri, şi acest cult al tinereţii ce exclude orice alt fel de valori, idealizând-o, îngrămădind asupra-i toate calităţile, este, cred, una din formele «ciclice» prin care o societatea civilizată «re-cade» într-un tip de primitivism… ”. De acelaşi autor Sensul vieţii. Memorii 1 Sensul vieţii. Memorii 2 Sensul vieţii. Memorii 3 Animale bolnave Orfeu în infern Riscul în...

Raymond Radiguet – Neastâmpăr

Neastâmpăr este o tulburătoare poveste de dragoste al cărei final tragic e sublimat prin transpunerea întregii naraţiuni într-un limbaj ce aminteşte de marea tradiţie clasică franceză. De acelaşi autor Bal la contele...

Liviu Bîrsan – Ochiul şi pulberea

Cartea lui Liviu Birsan este un roman-farsă, cu sugestii cinematografice, ceea ce-i conferă un ritm alert, care ţine trează atenţia cititorului. Interesul acestuia va fi sporit şi de trimiterile la societatea politică actuală, de personajele de un pitoresc extrem, de la „granguri” din Poliţie şi SRI, „masa electorală”, analişti politici până la candidaţi la Preşedinţie sau chiar preşedintele în exerciţiu, toţi sub nume fictive, dar caricaturizând personaje uşor de recunoscut. Toate construiesc un roman inedit, plin de ironie, dar, înainte de orice, scris cu mult talent şi excelent controlat de un autor ce pare foarte stăpân pe mijloacele sale artistice încă de la debut. De acelaşi autor...

Adriana Săftoiu – Vocile puterii. De vorbă cu purtătorii de cuvânt

Cel mai longeviv şi mai tânăr purtător de cuvânt din România ultimilor ani, Adriana Săftoiu, ne oferă o probă redutabilă de istorie prezentă vorbită, la propriu şi la figurat. Înţelegem mai bine, citind această carte, o perioadă complicată şi confuză. Câţiva din martorii ei secundari îşi clarifică aici biografiile oficiale consumate în preajma mai-marilor palatelor. Ceva anume, misterios şi necesar, din grandoarea şi fatalitatea care le umbresc, ajunge, ca într-o poveste relatată de propriile personaje, până la noi. (Emil Hurezeanu) la Omul care aduce cartea De acelaşi autor: Jurnal de...