Dan Negru – Amintiri în alb şi negru
De Ovidiu Dima
Recomandat de bookiseala.ro
Cu un stil alert, concis, uneori hazliu, alte ori tragic, aplicat la vremurile de fugă, cunoscutul prezentator tv Dan Negru dezvăluie cititorilor cum arată personajele sale, altfel decât pe micul ecran. Pentru că viaţa lui se confundă cu media, Amintiri în alb şi negru e un fals tratat despre cum să ajungi vedetă. Cititorul va regăsi un narator cu o sensibilitate aparte, a cărui modestie transpare din spatele copertei. Showmanul se destăinuie pentru prima oară în public, mai mult prin personajele pe care le-a întâlnit în viaţă, decât prin etalarea ego-ului, rămas undeva ascuns şi greu de tălmăcit. A colindat lumea, a cunoscut personaje celebre, a ridicat audienţele la cotele cele mai înalte, dar a rămas, aşa cum scrie Mihaela Rădulescu, în cuvântul înainte, un OM.
Cartea apare în ţinută grafică excelentă, având ca ilustraţii caricaturile lui Popa’s, un alt timişorean renumit. Atât cunoscutul său zâmbet, cât şi celebri săi Converşi de pe copertă mărturisesc simplitatea Omului ajuns star de televiziune, care nu şi-a uitat devenirea. Nu a ajuns pe prima pagină a ziarelor tabloide, nu şi-a etalat viaţa în public, nu a fost târât în scandaluri amoroase. Şi poate de aceea mărturiile sale în cheie scriitoricească provoacă la lectură. În scrierea povestirilor a folosit un procedeu a la Itali Calvino, de a dezvălui identitatea personajului – despre care povesteşte – doar la final, incită la lectură.
Mihaela Rădulescu scrie în prefaţă că volumul „este o fereastră deschisă spre profunzimea unui Om necunoscut”. Naratorul trece prin ipostaze diferite, de la învăţăcel la personalitate publică, de la colecţionar de ceasuri, la colecţionar de vise, de la rocker la stea de televiziune. În cartea lui apar nu numai poeţi celebri, artişti de renume, scriitori cunuscuţi, ci şi manelişti sau fotbalişti şi mai ales „anonimi celebri”.
Din carte putem afla cum l-a apostrofat Iosif Sava să lase „chiloţeala”, care sunt pastilele miraculoase ale lui Lazarov, cum a tremurat la un revelion de frică să nu-i fie ciuruită Dacia de artificii, cum şi-a rupt beţele Ovidiu Lipan-Ţăndărică la el în studio, ce datorează lui Lazarov, care e secretul zâmbetului său permanent şi nu în ultimul rând cum i s-a realizat visul de a face o fotografie cu Regele Mihai.
Multe momente emoţionante apar printre povestirile sale, dar cel mai profund este acela al venirii pe lume a Darei, fiica sa. Cartea ar putea avea liniştit subtitlul Povestiri pentru Dara.
Cartea se va lansa la Târgul Bookfest în ziua de 12 iunie, ora 15.oo, la standul editurii Corint. Autorul va acorda autografe.
o poveste din carte:
Cum am prostit un prezentator italian
Sunt fascinat de televiziunea italiană. În divertismentul de televiziune, dincolo de Italia nu mai e nimic. Cu prejudecata asta în cap, am strâns mâinile celor de la Rai Due. I-am întâlnit la Saint-Tropez, unde filmam un sezon de „Jocuri
fără frontiere”, Jeux sans frontières. Culmea, formatul e popular în toată Europa, inventat fiind de generalul de Gaulle. Francezul încerca să găească o cale de împăcare a tinerilor francezi cu tinerii germani, imediat după război, şi s-a gândit că o serie de jocuri haioase, de genul: cine trece cu un tort în mână pe o scândură amplasată deasupra unei piscine, ar avea efect. Imaginaţi-vă îndârjirea cu care luptau prin 1955-1960, la scurt timp după război, francezii sau nemţii…
În anul 2006, am avut şansa să prezint Jeux sans frontières la Saint-Tropez. Concurau patru ţări: Ucraina, Italia, Rusia şi România. Fiecare ţară transmitea jocurile pe câte un canal, italienii pe Rai Due. Mă uitam zilnic la ei cu admiraţie, le studiam echipamentul tehnic, mişcările, gesturile… Aveau însă un prezentator extrem de diliu. Îmbrăcat fistichiu, forţat, teatral, îşi dorea cu orice preţ să fie remarcat. Oarecum arogant, doar venea din divertismentul italian, ne privea pe noi, ceilalţi, cu superioritate.
Uneori… În dorinţa lui necontenită de a ieşi în faţă, la un moment dat, în timpul filmărilor, vine în zona noastră, a echipei României, şi ne întreabă, pe cei câţiva care stăteam deoparte, cum se spune „Luptaţi şi câştigaţi!” Voia să se ducă la galeria noastră, a românilor, şi să le spună asta, mizând apoi pe aplauze la scenă deschisă. Noi stăteam departe de românii carene susţineau din tribune.
Buuuun… Păi, hai să-i spunem, să-i facem pe plac omului. Dacă vrea cu orice preţ să se facă remarcat, să-i dăm şansa! şi-i spunem să se ducă la galeria noastră, cu microfonul, şi să le strige: „Bagă tare, măi coiţelor!!!” Italianul şi-a notat meticulos pe hârtie vorbele, a luat microfonul, şi-a luat cameramanul, nu înainte de a-i atenţiona pe cei din echipa lui că urmează să facă un moment de excepţie, ca nu cumva să piardă filmarea. Toţi cei din stafful Rai Due erau cu ochii pe el. Ajuns în faţa galeriei noastre, şi-a mai consultat o dată bileţelul şi a ţipat cât a putut de tare în microfon:
„Bagă tare, măi coiţelor!!!” S-a rupt tribuna în clipa aia. Un hohot general de râs a izbucnit dintr-odată. Ai noştri
au început să arunce în el cu ghemotoace de hârtie. Italianul n-a mai priceput nimic. M-a privit doar îndelung.
Pentru interviul cu Dan Negru acordat pentru bookiseala.ro apasă aici
Nu l-am mai văzut deloc de atunci, deşi trag uneori cu ochiul la Rai Due. Mi-am păstrat părerea că italienii sunt cei mai buni în divertismentul de televiziune, dar, amintindu-mi-l pe prezentator, dau crezare şi vorbelor „Adesea, cei mari sunt mari doar pentru că stăm noi în genunchi”.
Adauga in cosul de cumparaturi.
Chiar ca e interesanta povestea. Asa ne mai razbuna si pe noi cineva ca tare isi mai bat joc macaronarii de noi
Hazlie poveste. Sunt curioasa ce alte povesti mai are vedeta. Mai nou starurile scriu cartii. Oana Pellea m-a susprins placut. Sa vedem si cartea lui DN.