Premiul Nobel pentru Literatură, 2008
De Gabriel Daliş
„Autor al inovaţiilor, al aventurii poetice şi al extazului senzual, explorator al umanităţii aflate deasupra şi dedesubtul civilizaţiei dominante”
“Uneori dispar copii. Asta e realitatea, ce putem face?”
O poveste care te ţine în priză, deşi pe alocuri predictibilă, care personal nu mi-a adus nicio noutate, în afara unei confirmări locvace a nedreptăţii destinului unor oameni pentru care exilul devine garanţia propriei lor reevaluări tragice.
Imigrarea şi desrădăcinarea sunt, de câţiva ani încoace, două mari actuale teme care au reuşit să capteze atenţia juriului Nobelului in Literatură. Le Clezio nu face excepţie, deşi, din ce am citit, am avut impresia unei sinteze tematice de la mari opere clasice până astăzi, de la Hector Malot la Herta Muller.
Peştişorul de aur este, aşadar, o metaforă a primelor descoperiri dintr-un mereu alt ţinut în care exilul, desrădăcinarea şi dramele, ca şi binefacerile lumii moderne, se vor proiecta asemenea unor umbre aduse de lumini multe, în chinuita viaţă a tinerei Laila. Valorile tradiţionale devin insuficiente în faţa tavalugului globalizării unei lumi îndepărtate, abrupte şi foarte nesigure. Consangvinul dispare, explorarea noului ameninţă umanitatea care aleargă “spre capătul lumii.”
Partea luminoasă a cărţii nu stă în povestea în sine, ci în tehnica minuţioasă a lui Le Clezio: fraze scurte, dense, tăieturi bruşte, cinematografice, verbe tari ca nişte bufnituri, pe tot parcursul poveştii.
De acelaşi autor
Adauga in cosul de cumparaturi.
Leave a Reply