Gheorghe Netejoru – Şi eu am luptat în Est. Spovedania unui fost prizonier de război

GHEORGHE NETEJORU s-a născut la 21 iunie 1922, în localitatea Băneasa, judeţul Vlaşca (astăzi Giurgiu). La 10 mai 1942 a absolvit Şcoala Militară de Ofiţeri (activi) de Artilerie, a fost avansat sublocotenent şi repartizat la Regimentul 2 Artilerie de Gardă. Pe front va ajunge în primăvara anului 1944, când unitatea sa este dislocată la nord de Iaşi. După 23 august 1944, în răstimpul dintre încetarea unilaterală a ostilităţilor de către armata română şi semnarea armistiţiului (12/13 septembrie 1944, Moscova), Armata Roşie a dezarmat şi a luat în captivitate majoritatea ostaşilor români rămaşi pe fostele aliniamente din Moldova. Mulţi dintre ei vor fi transportaţi în adâncimea teritoriului rusesc şi vor îndura regimul de exterminare din lagăre. Este şi cazul sublocotenentului Netejoru, judecat abuziv de autorităţile sovietice şi condamnat de două ori, la 8 şi, respectiv, 25 de ani de temniţă. Timp de zece ani, sublocotenentul român a fost purtat prin 16 lagăre, a avut de suportat peste 300 de zile de carceră şi patru luni de regim de celulă, dar a rezistat acestor încercări, ba chiar a ripostat, făcând 26 de zile de grevă a foamei. După un deceniu de privaţiuni, când puţini mai credeau în supravieţuirea sa, revine în ţară, unde îl aştepta credincioasă prietena sa, Paula Manolescu. Familia pe care a întemeiat-o atunci i-a dat forţa să revină, în pofida tuturor greutăţilor: devine inginer agronom (1960) şi îşi clădeşte o carieră în domeniul îmbunătăţirilor funciare. În 1997, publică volumul de memorii, Zece ani în lagărele sovietice, a cărui a doua ediţie primeşte premiul „Constantin C. Giurescu”, decernat de Fundaţia culturală „Magazin istoric” (2001). A fost avansat general de brigadă în retragere la 8 mai 2006. Ne aflăm în faţa unui document de primă mână despre o epocă şi un sistem – cel totalitar – dar şi în faţa unui roman de dragoste mai puţin obişnuit. Încerc pe cât...

Victor Suvorov – Ziua M. Când a început al doilea război mondial?

În urma publicării romanului Spărgătorul de gheaţă, în Germania şi Rusia, Victor Suvorov primeşte un volum uriaş de scrisori, cărţi, jurnale, documente de front, fotografii, toate infirmând versiunea oficială privind războiul. Momentul de început al războiului, atât de clar identificat în documentele oficiale, devine astfel subiect de controversă, temporalitatea capătă conotaţii modale. Răspunsul autorului, ZiuaM , creditează mărturiile celor ce au participat inconştient (sau dintr-o conştiinţă patriotică excesivă, aproape de inconştienţă) la manipularea regizata de Stalin. De acelaşi autor Spărgătorul de gheţă Ultima republică Epurarea. De ce a decapitat Stalin armata? Order Ziua M Preţ @ RON24,95 Qty: Adauga in cosul de...

Zoltán Rostás – Tânăr student caut revoluţionar. La început a fost frica. Vol 1

Vasăzică, o carte care nu oferă răspuns la întrebările „cine a tras în noi“, „cine au fost teroriştii“ sau cum am fost „minţiţi cu televizorul“? O carte care nu se ocupă de dilema „revoluţie sau lovitură de stat“? Adică, nu caută adevărul? Atunci, ce caută? Ce vrea? Dacă, însă, acceptăm ideea că întrebările amintite, de tipul „cine a tras în noi“ etc. etc. sunt legitime, îndreptăţite, justificate, atunci de ce mai e nevoie de altceva, de o altfel de carte despre Revoluţie? Fiindcă nu există doar Marea Istorie, a puterii, a elitelor, a învăţaţilor, o Mare Istorie instituţionalizată. Există o mulţime de „mici istorii“ ale participanţilor, ale martorilor, ale rudelor victimelor, ale spectatorilor anonimi, care nu sunt nici cunoscute, nici recunoscute ca surse ale istoriei. Or, istoria unei perioade, a unui eveniment nu poate fi înţeleasă fără a-i lua în seamă pe „cei mici“ (N. Iorga). De Zoltán Rostás Strada latină nr....

Bogdan Alexandru Halic – Pace şi război în Ţara Românească în secolele XIV-XVI

Prin Pace şi război în Ţara Românească în secolele XIV-XVI, Bogdan-Alexandru Halic şi-a propus o abordare care lărgeşte considerabil cadrul de analiză a structurilor şi conflictelor militare din Ţara Românească în primele trei secole de la...

Victor Suvorov – Epurarea. De ce a decapitat Stalin armata?

Decenii la rând, propaganda Kremlinului a repetat la nesfârşit: epurarea armatei a atins dimensiuni catastrofale. În total au fost ucişi 40.000 de mari comandanţi militari. Înfrângerea din 1941 este urmarea directă a epurării din 1937-1938. Stalin i-a nimicit pe titanii gândirii strategice, a vlăguit, a decapitat armata… Victor Suvorov este însă de altă părere: pregătirea de război include numeroase elemente, dintre care cel mai important este „curăţarea” conducerii superioare de incompetenţi, ticăloşi şi aventurieri. Iar Stalin s-a ocupat serios de această chestiune, deşi insuficient, epurând parţial corpul de comandă al armatei sale. De acelaşi autor Ultima republică. Cauza sfântă. Vol...

Vasile Paraschiv – Lupta mea pentru sindicate libere în România. Terorismul politic organizat de statul comunist

Volumul Lupta mea pentru sindicate libere în România. Terorismul politic organizat de statul comunist, ediţie îngrijită de Oana Ionel şi Dragoş Marcu, cu o postfaţă de Marius Oprea, cuprinde memoriile lui Vasile Paraschiv, disident român bine cunoscut, cel dintâi care, în condiţiile represiunii din vremea regimului Ceauşescu (ilustrată şi prin reproducerea a numeroase documente din arhiva fostei Securităţi), a conceput ideea unui sindicat muncitoresc liber, complet independent de Partidul Comunist. Povestirile lui Vasile Paraschiv, nu sunt doar simple evocări, ci un adevărat rechizitoriu la adresa regimului comunist care l-a arestat, l-a torturat şi i-a luat drepturile.   Pe firava sa fiinţă, comuniştii au experimentat aşa-zisa exepertiză psihiatrică. „Doctorii se acopera cu hârtii, iar bolnavii cu pământ”, i-a spus odată unul dintre specialilştii însărcinaţi să-i stabilească boala şi, astfel, să-l scoată definitiv din rândul...