Kenneth Pomeranz – Marea divergenţă. China, Europa şi naşterea economiei mondiale moderne

Pentru contribuţia esenţială la istoria lumii moderne, volumul profesorului american Kenneth Pomeranz  a fost distins cu John K. Fairbank Prize în East Asian History (2000) şi cu premiul pentru cea mai bună carte a anului 2001 oferit de World History Association. De ce doar în nord-vestul Europei a început o dezvoltare industrială susţinută, în ciuda faptului că până spre jumătatea secolului al XVIII-lea a existat o surprinzătoare similitudine de dezvoltare între Europa şi estul Asiei? În secolul al XIX-lea, divergenţa Europei faţă de restul Lumii Vechi s-a datorat în mare parte zăcămintelor de cărbune, ceea ce a favorizat dezvoltarea industriilor mari consumatoare de combustibil. Pe de altă parte, anumite conjuncturi globale au transformat Americile într-o sursă de produse primare şi au permis astfel Europei de Nord-Vest să înregistreze o creştere spectaculoasă a populaţiei, să se specializeze şi mai mult în manufacturi şi să folosească forţa de muncă implicată anterior în agricultură. Kenneth Pomeranz urmăreste întreaga istorie modernă, facând paralele interesante între Europa şi estul Asiei (de la populaţie şi acumularea de capital la investiţii, consum şi tehnologie) şi oferind explicaţii argumentate şi atractive prin exemplele invocate pentru dezvoltarea europeană. Cuprins: Variaţiuni ale istoriei centrate pe Europa: demografia, ecologia şi acumularea • Europa înaintea Asiei? Populaţia, acumularea de capital şi tehnologia în explicarea dezvoltării europene • Munca în familie în China şi în Europa: „involuţie” şi „revoluţie industrioasă” • De la un nou etos la o noua economie? Consum, investiţie şi capitalism • Importanţa factorilor evidenţi: cererea de bunuri de lux, capitalismul şi colonizarea Lumii Noi • Competiţia dintre state, violenţa şi sistemele statale: în ce sens nu au avut şi în ce sens au avut importanţă • Dincolo de Smith şi Malthus: de la constrângerile ecologice la dezvoltarea industrială susţinută • Defrişările şi epuizarea solului în China: câteva comparaţii cu Europa • Abolirea constrângerilor funciare: Americile ca un nou...

Anghel Alina – Violenţă şi sclavie modernă. Traficul de femei, perspectivă sociologică

Cartea abordează o problemă socială de o deosebită actualitate, mai ales ca gravitate, prin consecinţele produse asupra unor categorii vulnerabile de populaţie, reuşind să identifice cele mai semnificative aspecte ale traficului de femei în scopul exploatării sexuale din societatea contemporană, inclusiv în cea românească. Cartea se constituie ca o lucrare de pionierat în acest domeniu [….] în care autoarea reuşeşte să identifice, să explice şi să analizeze factorii socio-economici şi culturali care generează şi favorizează fenomenul traficului de femei. Conceptualizarea şi teoretizarea fenomenului traficului de persoane, prin prezentarea atât a particularităţilor sociale şi culturale a fenomenului analizat, cât şi prin relevarea celor mai semnificative manifestări ale acestuia pe plan mondial şi european, conferă lucrării de față o importantă dimensiune teoretică, dar şi metodologică. Remarcăm, în acest context, contribuţia originală a autoarei de a reuşi să elaboreze un punct de vedere pe cât de original, pe atât de novator în analiza fenomenului, prin revalorificarea noţiunii de reificare, în care fiinţa umană supusă traficului îşi pierde identitatea […] şi, deşi este o fiinţă umană, devine obiect, transformându-se într-o fiinţă umană obiectualizată, ceea ce ajută să înţelegem nu numai raportul strict interpersonal (victimă – traficant), ci întreaga serie de reificări ce se produc în cadrul grupărilor de crimă organizată. În acelaşi timp, lucrarea reprezintă o excelentă radiografiere şi diagnoză a traficului de femei în scopul exploatării sexuale, ca problemă socială, dar şi ca formă modernă de manifestare a sclaviei datorată vulnerabilităţii sociale ce caracterizează anumite grupuri de persoane nevoite să se vândă în favoarea unor traficanţi şi profitori ai crimei organizate. Order Violenţă şi sclavie modernă. Traficul de femei, perspectivă sociologică Preţ @ RON25,00 Qty: Adauga in cosul de...

Isar Nicolae – Memoria exilului paşoptist. Alexandru Christofi în corespondenţă cu Christian Tell (1852 – 1856)

Profesorul Nicolae Isar dă la lumină – sârguincios – o nouă carte. De data aceasta, este vorba de corespondenţa dintre Alexandru Christofi şi Christian Tell din perioada exilului lor. Adunarea la un loc a acestei corespondenţe, pe care a publicat-o anterior în diverse publicaţii periodice şi mai ales studiul introductiv, care precede culegerea de documente, reprezintă o contribuţie importantă la cunoaşterea istoriei doar parţial cunoscute a exilului paşoptiştilor. Prin intermediul acestei corespondenţe suntem introduşi în atmosfera în care au trăit şi au acţionat cei din 1848. Detaliile ne copleşesc, dar mai ales atmosfera conflictuală pe care o întâlnim necontenit. Christofi nu este „un actor principal”, dar el este un apropiat al celor care s-au găsit pe primul plan şi totodată este un relatator plin de interes. Îi place să povestească în scris lui Tell tot ceea ce are loc în lumea acestor exilaţi, tovarăşii lor de desţărare, o lume aparte, pe undeva impresionantă în problemele şi frământările ei, iar în altă privinţă decepţionantă prin neputinţa ei de a depăşi neînţelegerile. Profesorului Isar a mai adăugat la această culegere studiul său, întemeiat mai ales pe cercetarea scrisorilor din epocă, referitor la ultimii ani ai exilatului pictor paşoptist Barbu Iscovescu. Lectura studiului introductiv şi apoi a scrisorilor contribuie la descifrarea acestor oameni, impunându-se însă neîndoielnic ca spiritul critic şi coroborarea cu alte izvoare să ne ajute să desprindem adevărul, mai ales să ţinem seama de exagerări, neadevăruri şi chiar calomnii. Radicalii de la Paris – Brătienii şi C.A.Rosetti –, Eliade, Ion Ghica, Magheru şi desigur şi Tell – căruia îi sunt destinate informaţiile – se află pe primele locuri în această corespondenţă. Dar, dincolo de stările conflictuale, atât de des relatate, apare viaţa acestor desţăraţi şi apare mai ales dorul lor de ţară, reîntoarcerea reprezentând obiectivul existenţei lor. Semnificativă este şi legătura cu moldovenii, prezenţi şi ei în scrisori şi mai...

Isar Nicolae – România sub semnul modernizării. De la Alexandru Ioan Cuza la Carol I

Domniile lui Al. I Cuza şi Carol I au stârnit de-a lungul timpului – şi vor stârni în continuare – un mare interes în literatura istorică de specialitate, ca şi în dezbaterile publice, în general. În cazul domnitorului Al. I Cuza, în ultimele două decenii, încercarea de reînnoire a mesajului istoric a dus, uneori, la evaluări critice contradictorii, punându-se accentul fie pe momentul loviturii de stat din 2/14 mai 1864, care îl opunea pe domnitor, la prima vedere, spiritului democratic, fie pe viaţa privată a acestuia, cu abaterile sale de ordin moral. Asemenea evaluări trimit mai degrabă la imaginea „dictatorului”, pe de o parte, a modelului imoral de comportament al unui şef de stat, pe de altă parte. Sub ambele aspecte – dar mai ales sub al doilea –, a fost sugerată, implicit, comparaţia cu figura principelui Carol I, cel care i-a succedat la Tron, mai întâi ca domnitor, apoi ca rege. Pornind de la asemenea consideraţii critice, diminuându-se însemnătatea reformelor social-politice şi instituţionale ale domnitorului Al. I Cuza, accentul a căzut, adesea, cu prioritate, în exegezele de specialitate din ultimele două decenii, pe rolul lui Carol I în modernizarea României. Bineînţeles, era timpul să se vorbească şi să se scrie mai mult decât în trecut despre personalitatea şi rolul regelui Carol I în istoria României, dar încercarea de a-l opune pe acesta domnitorului Unirii ni s-a părut de-a dreptul bizară. Fiecare dintre cei doi, domnitorul Al. I Cuza, şi domnitorul, apoi regele, Carol I, au avut merite deosebite în istoria românilor: primul, cu o domnie de numai 7 ani, dar în care s-au concentrat realizări indispensabile statului român modern, al doilea, Carol I, cu o domnie de aproape o jumătate de veac, în care s-au completat reformele inaugurate de cel dintâi, în care a fost consolidat statul român, odată cu realizarea independenţei depline. Fiecare dintre ei a trăit...

Ignat Adrian – Aportul Bisericii la Marea Unire de la 1 Decembrie 1918

Ignat Adrian Absolvent al cursurilor de Master of Arts in Theological Studies la Austin Theological Presbyterian Seminary (USA); Doctor al Facultăţii de Ştiinţe Umaniste, Specializarea Istorie, Universitatea Valahia din Târgovişte; Doctor al Facultăţii de Teologie Ortodoxă din cadrul Universităţii „Lucian Blaga” Sibiu (Magna cum laude); A publicat articole şi studii de specialitate, participând la diverse simpozioane şi conferinţe; Lector titular la Facultatea de Teologie Târgovişte la disciplinele Istoria Bisericii Universale şi Istoria Bisericii Ortodoxe Române....

Nicolaescu Sergiu – Recviem pentru adevăr. Decembrie 1989

Au trecut mulţi ani de la Revoluţie, dar nu pot uita cei 6 ani de muncă în Comisiile de cercetare a evenimentelor din decembrie 1989 din Senatul României. Consider că este de datoria mea a reveni nu cu mărturisiri bombastice, ci doar cu precizări şi analize ale unor situaţii create după decembrie 1989, mai ales asupra analizei luptei politice pentru putere. Spun, mai ales, pentru că după o viaţă petrecută cu destul de multe triste experienţe, am învăţat că de cele mai multe ori suntem victimele nu ale vreunei ideologii sau comportări ale vremii, segment politic, cât mai ales, victimele unor lipsuri personale de caracter, pregătire şi educaţie, ale unor indivizi care, accidental, au acces la posturi pe care nu le merită. De aceea m-am hotărât să-mi spun toate observaţiile făcute în aceşti ani, nu atât ca un „politolog amator” ce aş putea fi, ci ca un observator al firii umane atât individuală, cât şi colectivă, recunoaştere care îmi este justificată şi de profesie. Despre personajele amintirilor mele am căutat în orice împrejurare ca judecata pe care am făcut-o asupra lor sau a acţiunilor lor să corespundă timpului de atunci, neinfluenţată de situaţia de astăzi, deşi caracterul oamenilor rămâne acelaşi, indiferent de cât timp...