Atunci când studenta Claire Danvers se mută din campus într-una dintre cele mai vechi case din Morganville, ea descoperă că persoanele cu care împarte locuinţa nu dau prea multe semne de viaţă. Cu toate acestea, ele o vor apăra pe Claire, atunci când cele mai tainice secrete ale oraşului vor ieşi la lumină, lacome de sânge proaspăt. În Casa de sticlă, până la venirea eroinei principale, Morganville era un oraş în care domnea liniştea, ordinea şi disciplina. Foarte curat. Nu vedeai un afiş lipit pe stâlpi, nu vedeai cerşetori. Oamenii nu prea umblau pe străzi decât pentru cumpărăturile strict necesare, grăbiţi, tăcuţi şi fără să se uite la cei care treceau pe lângă ei, fie pe jos, fie cu maşina – şi mai ales când aceasta era o limuzină neagră, cu geamuri fumurii, în care era câte unul dintre EI – şi, oricum, nu după o anumită oră, când se dădea stingerea, iar lumina de pe străzi era ca şi inexistentă… Un oraş în care oamenii legii (indiferent cum se vor fi numit) vegheau destul de (inter)activ ca lumea să respecte ordinea şi disciplina şi, în mod vădit, lucrau pentru EI. Ţineau evidenţa strictă a tuturor celor din oraş – străinii erau dubioşi şi trebuiau supravegheaţi îndeaproape -, din fiecare casă, şi verificau ca să se asigure că toată lumea „se face utilă” comunităţii şi nu creează probleme. Cei care „creau probleme” dispăreau pur şi simplu. Iar despre cei dispăruţi nimeni nu mai auzea nimic, şi nici nu se mai vorbea. Puteai să pleci sau să fugi, dar „afară” trebuia să uiţi cu totul de Morganville şi chiar uitai, spre binele tău, fiindcă altfel o sfârşeai rău. Totul se desfăşura cu îngăduinţa şi conform celor stabilite de EI. Albul era alb şi negrul era negru, sau invers, în funcţie de cum hotărau EI. Dacă stăteai în banca ta, îţi...