Numai cine nu-l cunoaşte pe armeanul cu suflet pentru femei poate spune că povestirile sale sunt plictisitoare. Luând un titlu cosmopolit (Cesarei Evora i se zice Miss Perfumado), Bedros Horasangian revine în literatura română ca un povestitor de forţă. Cel care prin anii ’70, prin uscăciunea literară de la noi, aducea parfumul noii generaţii, reuşind să ia într-un an o sumedenie de premii, revine după o lungă absenţă cu un volum de treisprezece povestiri, una mai exotică decât alta. Plasate în cîte un oraş european plus New York, Istanbul şi Montréal, povestirile poartă drept titlu numele unei femei şi spun câte o poveste de dragoste, cele mai multe nefericite. Plimbîndu-se prin Central Park, un bărbat cîntăreşte posibilitatea de a o urma pe „Roxanne“ la Boston şi de a-şi salva astfel relaţia; în plin comunism, leningrădeanul Oleg o întîlneşte pe moscovita „Nataşa“ pe plajă la Odesa, se îndrăgostesc şi apoi îşi petrec ani buni căutîndu-se unul pe altul; la Napoli, Giuseppe poartă după el o zi întreagă o pernă veche pe care nu găseşte unde s-o arunce, aşa cum îi ceruse „Giulietta“; ajuns la Berlin, saxofonistul de culoare Jay compune cîntecul „Lady Day“, pentru Karin, nemţoaica pe care o cunoaşte în urma unui mic accident; „Noemi“ – o evreică singură din Tbilisi – se hotărăşte să vadă marea şi pleacă la Soci; în Paris, „Isabelle“, o altă femeie marcată de singurătate, convieţuieşte cu un şoricel; „Kiki Iguazu“ este porecla primită de o argentiniancă de la iubitul ei pictor cu care trăieşte la Paris; „Carol“ este o profesoară lesbiană din Montréal încă nepregătită pentru o nouă relaţie, după moartea iubitei; în Lisabona, Ricardo se îndrăgosteşte de o necunoscută pe care o va reîntîlni la un bordel sub numele „Anaïs“; londoneza „Marisa“ are o aventură în Azore, în timp ce iubitul ei pleacă în India ca să scrie un reportaj… „Oraşele din...
