Editura Litera – Arta. Istoria vizuală a artelor plastice

De la picturile rupestre la operele cubiste din secolul XX, de la templele greceşti la stampele japoneze, Istoria vizuală a artei propune o incursiune cronologică prin cele opt epoci fundamentale ale istoriei artei şi oferă o perspectivă limpede asupra celor mai importante momente ale ei. Pasionaţii de istoria artei vor descoperi între paginile acestei lucrări povestea capodoperelor şi a creatorilor lor, de la primele manifestări artistice la înfloritoarele civilizaţii antice, de la Evul Mediu bizantin şi Renaştere la suprarealismul lui Dali şi minimalismul anilor 60. Ilustraţiile alese cu grijă susţin şi îmbogăţesc textul, asigurând emoţia vizuală în prezentarea fiecărei epoci şi personalităţi. Împreună, textul bine documentat şi ilustraţia propun celor pasionaţi o aventură fascinantă în istoria artei lumii, oferind cititorilor o lucrare cu adevărat...

Editura Noi – Arta suprarealistă

Pentru poetii, intelectualii şi artiştii europeni, mulţi de orientare marxistă, ce se adună în 1924 în jurul revistei Revoluţia suprarealistă şi a carismei personale a lui Andrea Breton, a venit timpul eliberării expresiei şi a rătăcirii prin teritoriile inconştientului, ale visului şi automatismelor psihice, pentru a da formă coşmarurilor, paranoiei, erotismului refulat, asociaţiilor de idei, fantasmelor spiritului şi laturii întunecate a minţii. Se naşte astfel „suprarealismul”, cum îl defineşte Breton, „dincolo de orice preocupare estetică şi morală”. Umorul, inventivitatea debordantă, angoasa şi cruzimea se amestecă în metamorfoze deconcentrate de entităţi proteice, recurente în fulguraţiile poetice ale unor Eluard sau Aragon, în piesele dramatice ale lui Artaud, în poemele cinematografice ale lui Bunuel si Cocteau, precum şi în operele plastice ale lui Max Ernsa, Rene Magritte, Salvador Dali, Yves Tanguy, Joan Miro Arp, Henry Moore si Man Ray, pentru a nu-i cita decât pe cei mai faimoşi. Order Arta suprarealistă Preţ redus @ RON59,90 Qty: Adauga in cosul de...

Editura Noi – Art Nouveau

Apărut la sfârşitul secolului al XIX-lea şi începutul secolului XX, curentul Art Nouveau se află la originea unei mişcări artistice şi culturale care cucereşte întreaga Europă şi Statele Unite ale Americii, primind diferite nume: Sezeossion stil în Austria, Jugend still în Germania, Modern Style în Marea Britanie, Art Nouveau în Belgia şi Franţa, Nieuwe Kunst în Olanda şi Modernismo în Spania, stilul Liberty sau Stile floareale în Italia. Această vastă mişcare internaţională contribuie la înnoirea tuturor domeniilor artei, de la pictură la afişul publicitar, dar îşi găseşte expresiile cele mai desăvârşite în domeniul arhitecturii, al artelor aplicate şi al decoraţiunilor interioare. Ca reacţie la academism, eclectism şi la sărăcia producţiei industriale, maeştrii Art Nouveau – Van de Velde, Tiffany, Klimt, Horta, Beardsley, Guimard, Mackintosh – redescoperă legătura dintre artă şi natură şi se inspiră din formele sinuoase, elegante şi dinamice ale lumii vegetale. În acelaşi timp, acest stil defineşte un nou raport între artă şi industrie, prin intermediul creaţiilor când simplificate, când complexe, care utilizează materialele moderne precum fierul, sticla şi betonul, şi constituie un întreg organic, integrând structura, decoraţiunea şi mobilierul. În acest climat de inovaţie, mişcarea Art Nouveau îşi impune şi difuzează stilul prin intermediul revistelor, expoziţiilor, conferinţelor şi atelierelor artizanale ca cele de la Dresda, Munchen şi Viena, care pun bazele designului...

Editura Noi – Arta secolului XX

Arta secolului XX a început în 1907, odată cu tabloul Domnişoarele din Avignon a lui Picasso. Această lucrare a marcat ruptura de trecut şi totodatîă una dintre cele mai importante căi de cercetare viitoare. În fapt, primele mişcări de avangardă sau desfăşurat aproape simultan experimentele formale, lingvistice, tehnice şi materiale ce vor caracteriza întregul secol: cubismul, expresionismul, arta abstractă, futurismul, dadaismul, au deschis porţile unor noi posibilităţi de expresie. Apăruse o nouă relaţie între artă şi realitate: artiştii cochetau cu formele, obiectele şi materialele şi considerau arta o formă de limbaj. Alte idei apar dinspre filosofie şi psihanaliză: picturile suprarealiste zugrăvesc inconştientul. Pe acest fundal, prima jumătate de secol pune Europa în faţa a două teribile războaie mondiale. Picasso înfăţişează oroarea războiului în tabloul Guernica; mulţi dintre confraţii săi sunt obligaţi să se refugieze din faţa Germaniei naziste, care pune punct în mod brutal extraordinarei experienţe artistice şi pedagogice Bauhaus. Astfel, la începutul anilor 1940, centrul vieţii artistice se mută de la Paris la New York, unde limbajul său se schimbă neîncetat. Pe de o parte, de-a lungul câtorva ani, cercetările artistice coboară la nivelul realităţii consumeriste şi populare, pe de alta parte ele deschid asupra unor rezultate sofisticate tot mai îndepărtate de public. „Acţiunea” este protagonistă artei lui Pollock, care va da naştere de altfel artei pop conceptuale, artei minimaliste, etc. IItersectările cu muzica, teatrul şi mijloacele de comunicare în masă vor duce la apariţia happening-urilor. Obiectul artistic îşi schimbă forma permanent: artistul se preocupă de peisaj, de corp, de noile tehnologii, trecând în revistă totodată operele artistice ale trecutului. Order Arta secolului XX Preţ redus @ RON59,90 Qty: Adauga in cosul de...

Editura Noi – Arta romanică

Limbajul artistic romanic caracterizează global Europa secolului al XI-lea şi prima jumătate a secolului al XII-lea, dar primeşte diverse interpretări în funcţie de regiune. Se poate vorbi într-adevar de o artă europeană, deşi acastă perioadă este una de extremă fragmentare geopolitică. Însă referinţa culturală comună şi identitatea funcţiilor atribuite artei şi a aşteptărilor pe care le provoacă, fac să se degaje o unitate substanţialî din creaţia acestei perioade cu un context istoric ale cărui orizonturi, în special umane, se lărgesc. O nouă mobilitate a oamenilor şi a mărfurilor caracterizează Europa începând cu mijlocul secolului al XI-lea, ca urmare a revigorării economice şi comerciale, a cuceririlor militare şi, mai mult, a practicii pelerinajelor. În paralel cu impulsul expansionist care a declanşat expediţiile militare în Occident, Reconquista şi cruciadele, s-a dezvoltat şi un program asiduu de construcţie pe plan tehnic a soluţiilor arhitecturale romanice, precum tavanul boltit, a permis realizarea unor construcţii la scară monumentală. Biserica este protagonista indiscutabilă a scenei artistice şi marea stăpână a comorilor artistice. Ea este păzitoarea lor şi a faimoasei via salutis proclamată de către mulţimea austeră a statuilor care populează şi animă portalurile marilor catedrale. Order Arta romanică Preţ redus @ RON59,90 Qty: Adauga in cosul de...

Editura Noi – Arta renascentistă

Renaşterea, acea mişcare ideologică şi culturală, ce a cuprins Europa occidentală, este o perioadă de mare deschidere literara, artistică şi ştiinţifică, ce a apărut în Europa secolelor XIV-XVI şi a făcut trecerea de la gândirea medievală la o concepţie modernă asupra artei şi spiritualităţii. Prima etapă a Renaşterii şi-a găsit artişti şi mecena în Italia, cu precădere la Florenţa: artele şi cultura cunosc aici o innoire europeane, cu diverse tendinţe şi nuanţe stilistice. Promotorii renaşterii au redescoperit şi reinterpretat lumea antică (de la filosofie la literatură, de la artă la mitologie). Interesul ştiinţific al perioadei se extinde asupra cercetărilor naturii şi a fiinţei umane: printre aletele se întâlneşte anatomia, aprofundată prin noi tehnici, cu artele principale, care erau „mecanice”, dar care acum devin „liberale” datorită aptitudinilor de acum recunoscute ale artiştilor. Printre marile nume care fac să strălucească această perioadă  se numără cele ale lui Masaccio, Brunellschi, Donatello, Leonardo da Vinci, Michelangelo şi Rafael în Italia; Van Eyck şi Van der Weyden în Flandra; artiştii şcolii de la Fontainbleau în Franţa; Schongauer, Grunewld, Durer, Altdorfer şi Holbein în Germania. Splendoarea artelor este legată în egală măsură de mulţi mecena luminaţi de la curţi, de lorzi şi conducătorii Bisericii, care îşi îmbogăţesc reşedinţele şi diversele lor teritorii cu aceste noi expresii...