Jung C.G. – Opere complete. Practica psihoterapiei. Vol 16

Pentru rezultatul tratamentului sufletesc, personalitatea terapeutului (ca şi cea a pacientului) este deseori infinit mai importantă decât ceea ce spune sau crede terapeutul, cu toate că cele din urmă pot fi un factor perturbator sau tămăduitor ce nu trebuie subapreciat. Întâlnirea a două personalităţi este ca amestecul a două corpuri chimice diferite: dacă se formează o legătură, amândouă sunt modificate. Aşa cum ne putem aştepta în oricare tratament sufletesc real, terapeutul are o influenţă asupra pacientului. Această influenţă se poate produce însă numai dacă şi el este afectat de către pacient. A avea influenţă este sinonim cu a fi afectat.Nu i foloseşte deloc terapeutului să se ascundă de influenţa pacientului şi să se înconjoare de norul de pâclă al autorităţii patern profesionale. Astfel îşi împiedică doar folosirea unui organ de cunoaştere esenţial. […] Unul dintre fenomenele cele mai cunoscute de acest tip este contratransferul produs de transfer. Nevrozele sunt considerate încă – foarte pe nedrept – nişte boli uşoare, în esenţă pentru că nu sunt de natură palpabilă, fizică. Doar nu «se moare» de nevroză… de parcă la o boală somatică ar exista permanent riscul unui sfârşit letal! Se uită însă cu desăvârşire că nevrozele – spre deosebire de bolile somatice – sunt câteodată deosebit de vătămătoare din cauza consecinţelor lor psihice şi sociale, deseori mai rele decât psihozele care duc ca atare de cele mai multe ori la izolarea socială a bolnavului, care este astfel făcut inofensiv. Un genunchi anchilozat, un picior amputat, o tuberculoză îndelun gată sunt preferabile în orice privinţă nevrozelor grave. Order Opere complete. Practica psihoterapiei. Vol 16 Preţ @ RON59,00 Qty: Adauga in cosul de...

Jung C.G. – Opere complete. Despre fenomenul spiritului în artă şi ştiinţă. Vol 15

«…numai acea parte a artei care există în procesul plăsmuirii artistice poate constitui obiectul psihologiei, nu însă şi aceea care reprezintă esenţa intrinsecă a artei. Această a doua parte, ca şi întrebarea ce reprezintă arta în sine, nu poate constitui niciodată obiectul unui mod de examinare psihologic, ci numai estetico-artistic.» C.G....

Jung C.G. – Opere complete. Mysterium Coniunctionis. Cercetări asupra separării şi unirii contrastelor sufleteşti în alchimie. Volum suplimentar. Aurora consurgens. Vol 14/3

Printre acele texte care sunt semnificative aproape exclusiv din punct de vedere psihologic se numără tratatul nostru, Aurora consurgens, care reprezintă un unicat chiar şi în cadrul literaturii alchimice contemporane, din punct de vedere al conţinutului şi al stilului. JUNG a descoperit primul semnificaţia acestui tratat şi l-a prezentat pe scurt în Psihologie şi alchimie. În timp ce alte texte citau până acum doar pe-alocuri pasaje convenţionale ale Sfintei Scripturi, acest tratat este compus aproape în întregime din citate din Biblie, la al căror sens «alchimic» se face aluzie prin citate alchimice clasice întreţesute, astfel încât trebuie să presupunem că autorul, prin «alchimia sa», orice ar fi înţeles el prin acest termen,a încercat să descrie sau să prezinte o trăire religioasă sau — în formulare psihologică — o experienţă nemijlocită a inconştientului. Faptul că scrierea ar fi «blasfemiatoare» este o judecată a secolelor «iluministe» ulterioare — însă mie mi se pare neîndoielnic că autorul a vrut să exprime cu seriozitate şi foarte pătruns un «mysterium...

Jung C.G. – Opere complete. Mysterium Coniunctionis. Cercetări asupra separării şi unirii contrastelor sufleteşti în alchimie. Vol 14/2

Cel care are chiar şi numai cunoştinţe sumare de literatură alchimică ştie că pe adepţi îi interesa o unire finală a substanţelor — oricum ar fi numit-o pe aceasta. Prin această legătură ei sperau să atingă ţelul operei, şi anume producerea aurului sau a unui echivalent simbolic. Conjuncţia este fără îndoială imaginea primordială a ceea ce numim astăzi legătură chimică. […] Spre deosebire de idealul alchimiei care consta în fabricarea unei substanţe secrete, unui om, unei anima mundi sau unui Deus «terrenus» şi despre care s-a sperat că va fi un salvator din toate necazurile omeneşti, interpretarea psihologică (pregătită de alchimişti) duce la ideea totalităţiiomeneşti. Această idee are mai întâi o importanţă terapeutică, ea tinzând să cuprindă noţional acea stare psihică ce rezultă din depăşirea unei disocieri, şi anume a distanţei dintre conştiinţă şi inconştient. Compensarea alchimică corespunde integrării inconştientului în conştiinţă, proces prin care ambele sunt modificate. Conştiinţa cunoaşte o lărgire în special prin împingerea mai departe a orizontului ei, ceea ce înseamnă întâi o îmbunătăţire considerabilă a situaţiei psihice de ansamblu, tulburarea conştiinţei fiind înlăturată prin contrapoziţia inconştientului. În schimb, pentru că tot ce-i bun trebuie plătit scump,conflictul mai înainte inconştient este conştientizat şi astfel conştiinţa este împovărată cu o grea ipotecă, fiindcă acum soluţionarea conflictului este aşteptată de la ea. Pentru îndeplinirea acestei sarcini ea pare să fie înzestrată şi pregătită însă la fel de prost ca şi aceea a alchimistului...

Jung C.G. – Opere complete. Mysterium Coniunctionis. Separarea şi compunerea contrariilor psihice în alchimie. Vol 14/1

„Prima parte a acestei lucrări este dedicată temei contrariilor şi a unificării lor, a doua parte prezentării şi comentării unui text alchimic care, editat evident de un cleric, aparţine probabil secolului al XIII-lea şi revelează într-un mod foarte specific o stare de spirit în care creştinismul şi alchimia se întrepătrund. El încearcă, cu ajutorul Cântării Cântărilor, să contopească ideile aparent heterogene de provenienţă creştină şi filosofică în forma unei avalanşe imnice. Acesta este textul aşa-numitei Aurora consurgens I (sau Aurea hora) care i-a fost atribuită dintotdeauna lui Thomas din Aquino.” C.G....

Jung C.G. – Opere complete. Psihologia religiei vestice şi estice. Vol 11

Poziţia lui Jung în problema religiei, una dintre cele mai interesante şi mai nuanţate adoptate vreodată de un psiholog, a trezit numeroase discuţii şi controverse. Teologii l-au acuzat de «psihologism», iar psihologii şi psihanaliştii de «misticism». Asemeni lui Freud, Jung consideră religia ca pe rezultatul proiecţiei în cer a psihismului inconştient. Spre deosebire de Freud, care deriva religia din inconştientul personal (complexul patern) şi o considera un fenomen trecător, o «iluzie», pe care ştiinţa o va risipi, Jung atribuie religiei perenitatea pe care o au arhetipurile inconştientului colectiv din care derivă, adică eternitate. Funcţia religiei este nu numai perenă, ci şi vitală, în măsura în care asigură, într-o formă simbolică, legăturadintre inconştientul colectiv şi conştiinţă. Dacă astfel de afirmaţii pot fi catalogate drept «mistice», va decide cititorul prin lectură proprie. După cum, aceeaşi lectură va decide dacă opţiunea lui Jung de a-şi limita cercetarea doar la faptele accesibile psihologiei (simboluri şi credinţe religioase) poate fi calificată drept reducţionism psihologic. Order Opere complete. Psihologia religiei vestice şi estice. Vol 11 Preţ @ RON69,00 Qty: Adauga in cosul de...