Alexandru Ţiclea – Tratat de dreptul muncii

75.00 – 37.50 Lei Semnificaţia termenului „muncă”. Termenul (provenit din limba slavonă -mon/ca)1 are mai multe sensuri2. Un prim sens, principal, este acela de „activitate îndreptată spre un anumit scop, în procesul căreia omul efectuează, reglementează şi controlează prin acţiunea sa schimbul de materii dintre el şi natură pentru satisfacerea trebuinţelor sale”, dar şi rezultatul acestei activităţi: „folos material, bun agonisit prin lucru, agoniseală, câştig, profit”. Cu sens secundar, prin muncă se înţelege ocupaţie, îndeletnicire, efort de a realiza ceva. La figurat, ea poate însemna colectivitatea muncitorilor (munca si capitalul). Munca poate fi percepută ca o acţiune, liberă, creatoare, dar si ca o obligaţie. Termenul poate semnifica şi durere3 sau suferinţă (fizică sau morală), chiar tortură. însă manuală sau intelectuală, munca reprezintă o necesitate vitală, sursă de existenţă, mijloc de realizare a marilor opere de artă, instrument de împlinire şi afirmare a personalităţii umane. Criza socială generată de apariţia şi dezvoltarea şomajului ne arată că munca este un factor de socializare de...

Chiva vorbeşte despre Boddah speriat la Bastilia

Cele treisprezece povestiri ale lui Ionuţ Chiva aduc la lumină cele mai variate personaje, copii sau adulţi, din ţară sau din străinătate, care au în comun nevoia de relaţii interumane, de evadare din singurătate. Cîinele, cel mai loial prieten al omului, este animalul-totem care umple golul lăsat de izolare, însă de multe ori acesta nu poate înlocui apropierea umană. Poveştile care se completează, se modifică şi se explică una pe cealaltă în Boddah speriat conturează o carte a regăsirii, a dezgropării dorinţelor pierdute şi a reevaluărilor personale.   „Povestirile acestea sînt scrise într-o perioadă de, îi spun de obicei gînditorii, criză existenţială. Într-o zi m-am trezit că locuiesc într-o casă în spatele căreia e un cîmp cu o pădure mai în spate şi că ştiu cine sînt şi ce e cu mine pe lume. Psihologia, locul în care s-au strîns toţi şarlatanii, cum îi place unui prieten să spună, dă o conotaţie pozitivă unui astfel de moment – dar el nu are nici o conotaţie. Ce te faci dacă îţi dai seama cine eşti şi eşti doar o meschinărie? Are doar siguranţă şi linişte multă, neutră moral. Povestirile de aici au rămas în zona nervilor rupţi, în care se vorbeşte ca atunci cînd ai febră sau ca într-o piesă de Tennessee Williams. Cîteva sînt despre crunta singurătate, şi măcar despre asta pot vorbi, pentru că în spatele casei mele e un cîmp cu o pădure mai în spate, altele despre copilărie, pentru că, se ştie, persoanele rupte se gîndesc mult la copilărie, pentru că-s frenetice şi rupte, în fine, în altele mi-am îndreptat atenţia spre lucrurile mai nobile din lumea asta, anumiţi cîini. Sînt, oricum, povestiri americane, pentru că un prieten care tîrăşte o katana după el toată ziua prin lume mi-a spus că sînt cel mai american dintre scriitorii români. Cît te încălzeşte situaţia ta între scriitorii români...

Patrick McGuinness – Ultimele o sută de zile

Acţiunea romanului Ultimele o sută de zile se petrece la Bucureşti, spre sfârşitul regimului comunist. Subiectul, punctat pe alocuri de date fictive, surprinde „ultimele o sută de zile” înainte de căderea comunismului şi de exe­cuţia lui Nicolae Ceauşescu şi a soţiei sale, în iarna anului 1989. Protagonistul cărţii este un tânăr de origine britanică, sosit la Bucureşti ca să predea la catedra de limbă engleză a universităţii, care se trezeşte în mijlocul unei lumi duplicitare – pe de-o parte, populaţia trăieşte ca în stare de asediu, cu magazine goale, în blocuri care se dărâmă, fără apă sau curent electric, şi cu un sentiment al paranoiei ce pune stăpânire pe toate, în vreme ce Securitatea pândeşte din umbră; pe de altă parte, există o înfloritoare piaţă neagră, nomen­claturiştii se bucură de cartiere selecte, cluburi şi restaurante, iar marele proiect de modernizare al lui Ceauşescu preschimbă oraşul de la o zi la alta. Peisajul devine din ce în ce mai sumbru, pe măsura ce însatisfacţia acută îşi croieşte drum spre suprafaţă, iar ţara recurge la o revoluţie sângeroasă. Order Ultimele o sută de zile Preţ @ RON29,95 Qty: Adauga in cosul de...

Agenţia Naţională a Medicamentului – Farmacopeea Româna

Această ediţie a Farmacopeei Române, structurată într-un singur volum, ca şi ediţiile anterioare, marchează o sporire a calităţii medicamentului românesc şi o aliniere a acestuia la prevederile ultimelor ediţii ale farmacopeelor de circulaţie internaţională. Lucrarea, al cărei conţinut şi formă de redactare prezintă numeroase aspecte noi, prezintă monografii individuale de substanţe, produse vegetale şi preparate farmaceutice, monografii generale pentru preparate farmaceutice şi pentru metodologia generală de analiză, precum şi capitolele: Soluţii volumetrice, Indicatori, Reactivi, Standarde şi Tabele. Ordinea de expunere a monografiilor individuale este cea alfabetică, iar monografiile de preparate farmaceutice sunt întotdeauna precedate de monografia generală respectivă. Monografiile noi introduse in FR X sunt înscrise într-o listă care figurează în capitolul V. Monografiile pentru metodele de analiză au fost amplificate şi completate cu metodologii moderne de analiză din domeniul fizico-chimic. O atenţie deosebită a fost acordată capitolului Prevederi generale, care a fost revizuit, structurat în mod diferit şi completat cu noi specificaţii faţă de capitolul Generalităţi din FR...

Horia Roman Patapievici – De ce nu avem o piaţă a ideilor

„Deznădejdea de a fi creator într-un spaţiu cultural în care ideile, oricât de originale sau viguroase pentru cunoaştere ar fi, rămân fără ecou ne pune în faţa unei alternative stranii: fie teza cărţii va fi confirmată, şi ea nu va fi urmată de o dezbatere de substanţă, sfârşind prin a fi ignorată; fie cartea se va bucura de succes şi ideile ei vor fi intens discutate şi popularizate, dar infirmate în acelaşi timp. Din păcate, la şapte ani după apariţie, cartea lui Horia-Roman Patapievici, esenţială pentru cunoaşterea blocajelor din cultura română, confirmă prin propriul ei destin maladia pe care o descrie.“ (Gabriel LIICEANU) „Într-o lume în care aproape toţi vociferează, tot mai puţini se pot smulge din orbire ideologică şi prea puţini mai ştiu să asculte şi altceva decât sunetul propriei voci; într-o lume în care mai toţi refuză să practice ori să recunoască buna-credinţă şi în care nimeni nu se mai arată dispus să cedeze la argument, sper ca prezenta carte, prin onestitatea îngrijorărilor şi prin naivitatea optimismului, să poată aduce un moment de calm al discuţieişi de seninătate a valorilor. Prima ediţie a acestei cărţi a apărut în 2007 cu titlul Despre idei & blocaje. La cererea editurii – şi pentru a consemna faptul că nimic nu s-a schimbat în ceea ce priveşte piaţa ideilor din România –, m-am gândit să reeditez volumul cu un titlu care exprimă în aceeaşi formulă şi judecata asupra dramei culturii noastre, şi remediul absent: De ce nu avem o piaţă a ideilor.“ (Horia-Roman PATAPIEVICI) Order De ce nu avem o piaţă a ideilor Preţ @ RON34,00 Qty: Adauga in cosul de...

Dan Voiculescu – Uniunea Social Liberală

„Un text foarte interesant şi foarte util. În carte, for the record, istoria proiectului USL. Cronologia evenimentelor este însoţită de adnotările personale, cu comentarii inedite. Textul este deci, în egală măsură, o istorie şi o naraţiune.” Adrian Nastase, Prim-ministru al României (2000-2004)  „Proiectul politic numit USL are o istorie care merită să fie aflată. Este meritul autorului de a scoate la lumină geneza şi evoluţia acestui proiect politic care încă nu şi-a îndeplinit misiunea.” Călin Popescu Tăriceanu, Prim-ministru al României (2004-2008)  „Dincolo de geneza, mărirea şi decăderea USL ca proiect politic, o întrebare fundamentală trebuie pusă: de ce eşuează coaliţiile în România?” Mircea Geoană, Preşedinte al Senatului României (2008-2011)  „Cartea profesorului Dan Voiculescu, Uniunea Social Liberală – Ideea care l-a îngenuncheat pe Băsescu Traian, se citeşte pe nerăsuflate, ca un roman poliţist. Lucrarea este o privire din interior, cu amănunte extraordinare, a ceea ce s-a întâmplat în România în ultimii cinci ani, de la ideea formării alianţei social-liberale, aparută în mintea profesorului Voiculescu în 7 decembrie 2009, şi până la înfiinţarea unei construcţii politice care a avut rolul să oprească, pe cât posibil, abuzurile unui regim politic ce ameninţa să devină cvasidictatorial. Deşi autorul nu o spune explicit, au fost momente – între 2011, formarea efectiva a USL, şi 2012, căderea Guvernului Ungureanu – când Dan Voiculescu şi trustul său de presă au rămas ultima tranşee în faţa unui regim ce ameninţa să distrugă totul.” Bogdan Chirieac, Analist...