Nicolas Bouvier – Rostul lumii

Călătoria lui Nicolas Bouvier, care a durat un an şi jumătate, se petrecuse în compania prietenului său Thierry Vernet, la începutul anilor 1950, debutase la Belgrad şi se sfârşise la Khyber Pass, în Afganistan. La bordul unui Fiat Topolino care-i lăsa adesea în drum, cei doi călători urmaseră un itinerar de un exotism incredibil la vremea...

Nicolas Bouvier – Peştele scorpion

Scriind pe îndelete, nepăsându-i de actualitate şi cu atât mai puţin de rentabilitate, Nicolas Bouvier a făurit cu răbdare o operă atemporală, care frapează prin rigoare. Amatorii de proză fin cizelată îl descoperă treptat, de fiecare dată cu încântare, de parca şi-ar trece unul altuia în secret pietre...

Monica Pillat – Ioana Celibidache, o mătuşă de poveste

„O preafrumoasă mătuşă pe nume Ioana, plecată în exil la Paris în iarna lui 1946 şi căsătorită mai târziu cu celebrul dirijor Sergiu Celibidache…“ Monica Pillat auzise încă din copilărie vorbindu-se în familie despre ea. Dar destinul a vrut s-o cunoască târziu, abia în 2009. Devenise de multă vreme o pictoriţă apreciată – i se spunea „surioara lui Paul Klee“. Îşi semna lucrările Ioana şi atât, nevrând ca numele celălalt, ştiut de toată lumea, să-i influenţeze cariera artistică. Emoţionate, bucuroase că în sfârşit se întâlniseră, nepoata şi mătuşa, acum octogenară, au stat de vorbă faţă-n faţă, în locuinţa pariziană a Ioanei Celibidache, şi pe Internet. Incitată de Monica Pillat, mătuşa regăsită şi-a povestit existenţa aventuroasă. Şi-a deschis, cum mărturiseşte chiar ea, sufletul încuiat cu trei lacăte. „Ioana e viaţa, în fiecare moment e alta“, spunea Sergiu Celibidache. Înseamnă că Monica Pillat a reuşit imposibilul: să surprindă şi să fixeze în aceste pagini portretul exuberantei, jucăuşei, neconvenţionalei sale mătuşi. „Eu văd viaţa ca pe o jucărie care ni se dă la naştere şi ni se ia la capăt. Jocul se sfârşeşte totdeauna în lacrimi. Copilului i se iau darurile, i se strică bucuria, cineva dă cu piciorul în tot ce i-a fost drag puştiului. Sau, dacă vrei, viaţa e ca o piesă de teatru. Îţi joci rolul pe scenă dând din tine tot ce ai mai bun, dar în acelaşi timp eşti conştient că, din moment în moment, cortina roşie de catifea stă să cadă, şi atunci… adio joc şi jucărie! Alteori am impresia că sunt pe o plajă enormă unde, cu chiu, cu vai, îmi construiesc un castel. Când e gata, domnind în plină splendoare, vine un val şi şterge într-o clipă întreaga mea muncă şi străduinţă. De aceea mă oblig să râd, să râd mereu de pretenţiile noastre la dăinuire.“ (Ioana CELIBIDACHE) de acelaşi autor: 13 and Mystery....

Jean Baptiste Botul – Viaţa sexuală a lui Immanuel Kant

De-a lungul întregii sale vieţi, Jean–Baptiste Botul s-a conformat cu stricteţe atitudinii socratice în filozofie, nepublicând nici o pagină scrisă. Cunoscut doar de un cerc restrâns de admiratori, el a exercitat totuşi în cultura franceză o influenţă nici azi cunoscută în toată adâncimea...

Barbellion W.N.P. – Jurnalul unui om dezamăgit

Autorul a fost comparat cu Joyce şi Kafka. Cartea făcea furori printre intelectualii români din interbelic. O citea, de pildă, Jeni Acterian, consemnând în propriul jurnal asemanarea ei cu...

Hannah Arendt – Scrisori. 1925-1975

În scrisorile către Hannah Arendt, publicate în volumul de faţă, acest cuvânt intră în prim-plan şi este rostit cu toată tăria, cu toată pasiunea, dezvăluind „prea-omenescul” impetuos al filozofului. Iubirea devine dintr-odată mai mult decât un simplu cuvânt, devine o forţă „daimonică”, devine incontrolabilul...