Dacă românii ar fi conştienţi de faptul că în librării, alături de tone de maculatură, se vinde şi aur la preţ de hârtie, ar alerga să se împrumute de la rude sau de la vecini pentru a-şi strânge o comoarî cât mai serioasă. În librării se vinde aur la preţ de hârtie, şi totuşi oamenii nu se îngrămadesc să îl cumpere. Asta pentru că nimeni nu le deschide ochii. Cărţile duhovniceşti sunt aur curat, dar asta numai pentru cine este în stare să le înţeleagă valoarea. „Ce folos să dăm atâţia bani pe cărţi, când după ce le citim nu mai avem ce face cu ele?”, se întreabă unii, preferând să îşi înghesuie rafturile din biblioteca preferată, căreia i se spune frigider. interviu cu părintele Calistrat de la Bârnova – Părinte, din ce în ce mai puţină lume citeşte astăzi. Există o criză a cărţii. Care credeţi că sunt cauzele ei? – Cei cincizeci de ani de comunism, în afară de lucrurile materiale bune, au avut în vedere distrugerea spiritului uman, adică a sufletului. Un mijloc a fost distrugerea fondului religios de carte creştină. Ştim prea bine că atunci cărţile circulau din mână în mână la creştinii mai evlavioşi, pentru a mai cunoaşte ceva din tainele lui Dumnezeu. Într-un singur sat existau două-trei Biblii la parohie, care circulau din mână în mână; sau mai avea în sat Psaltirea nu ştiu care babă uitată de vreme, care-a ţinut-o în ieslea de la vacă sau în podul cu fân, ca să nu i-o găsească dihoniile comuniste şi să nu i-o ardă. – Ce s-a întâmplat după revoluţie? – Ei, dupa revoluţie, ca în orice stat de drept, liber şi democratic, cum consideram a fi şi ţara noastră, a început libera manifestare a cultului creştin-ortodox. Biserica naţională cuprinde 80% dintre români. Tipografiile, instituţiile de misiune biblică, laice sau bisericeşti, au început să scoată cărţi religioase...
