De Marius Ghilezan
Noaptea când cineva a murit pentru tine este probabil primul roman sobru despre revoluţie, după debutul lui Zorin Diaconescu cu mult gustata comedie de la Jad,. Până la acest volum, Bogdan Suceavă ne-a obişnuit ca personajele sale memorabile să tragă scena după ele, nu să fie postamente vii în cadru de alţii pregătit. Realismul său magic m-a adus în grupul cititorilor săi fideli. Dar în Noaptea…, prin ingenuitatea martorului plecat din Dorobanţi „să vadă lumea nouă”, autorul pare să pună în contrast iluzia mulţimii naive cu pragmatismul celor care au urmărit să pună mâna pe putere după căderea lui Ceauşescu. Deşi fiu de ofiţer de Miliţie, tatăl fiind printre primele cadre trecute de partea poporului, nu ne destăinuie mecanismele diversiunii cu teroriştii, doar se întreabă ca şi noi „cine s-ar fi bătut pentru Ceauşescu?”. Volumul mult prea autobiografic pare a fi un răspuns epic la un J’accuse, neformulat de nimeni. Autorul trădează un oarecare complex, insesizabil pentru profanii revoluţiei, chiar dacă personajul principal are în finalul acţiunii de pază a ferestrelor din curtea Universităţii o dispută clară cu fostul său coleg de armată, Faţă, mereu persecutat.
Teribilismul şi curajul tinerilor din această carte este o copie fidelă a stării de graţie de acum 20 de ani, când mulţi, asemenea furierului Cristi, au murit nevinovaţi. Uciderea prietenului său, pe care-l medita la mate’, şi care a pierdut examenul de admitere la ASE, “la o integrală distanţă,” aşa ar fi scăpat şi el de corvoada milităriei, este momentul de amplitudine al emoţiei controlate, care îndeamnă cititorul la reflecţie. Toată construcţia finalului gravitează în jurul acestei idei: dacă ar fi trecut admiterea, “s-ar fi liberat”. Nu ar fi sfârşit cu un glonte în cap. Bătălia între viaţă şi moarte s-a dat, aşadar, cu mult timp înainte, în perioada când pregăteau amândoi admiterea. Tema arbitrariului morţii de la Revoluţie nu e numai un pretext literar, pentru adâncirea dimensiunii tragice a evenimentelor, ci o notă distinctă asupra importanţei vieţii. La “Europa liberă”, în 17 decembrie 1989, un cetăţean austriac deplângea moartea unui singur om la Timişoara. Au urmat sute. Redactorii cunoscutului post au repetat din oră în oră acest mesaj. „A murit cel puţin un om!” Bogdan Suceavă nu şi-a propus să scrie despre crimele revoluţiei. A adus un elogiu dreptului la viaţă. Moartea lui Cristi cu un glonte în cap este simbolică. Nu e una eroică, într-un moment de limită, precum a fost cea a lui Valter Mărăcineanu în 1877, ci una dintre multele morţi, altfel fără nume, care au compus tabloul amplu al tragediei din Decembrie 1989. Tema poate fi amplificată pe sute de pagini. Prin moartea lui Cristi, Bogdan Suceavă scrie un epitaf pentru crucea celui strivit în ciocnirea galaxiilor politice. Să mori fără să ştii pentru ce? Asta e o adevărată dramă.
Chiar dacă uciderea prietenului său, pe care-l medita la mate’, şi care n-a putut da admitere la ASE ca să scăpa de corvoada milităriei, este momentul de amplitudine al emoţiei controlate, un pic de magie n-ar fi stricat. Noi cei care am trecut prin stări similare considerăm că nu există suficientă tensiune, pentru că probabil emoţia de atunci bate orice ficţiune. Cartea lui Bogdan Suceavă nu e destinată celor care am supravieţuit terorii, ci celor care au primit totul cadou. Lor le sunt destinate rezolvarea ecuaţiilor cu mai multe necunoscute. Matematicianul Suceavă nu calculează probabilitatea aflării adevărului revoluţiei. Nici nu şi-a propus.
„Riscul de a spulbera o viaţă devine mai mic decât impulsul de a spulbera cu o rafală de gloanţe o umbră,” descrie perfect luptele de stradă de atunci când tinerii s-au împuşcat între ei, sub comanda unor ofiţeri care n-au plătit niciodată.
BOGDAN SUCEAVĂ este profesor asociat la California State University, Fullerton, SUA. Dintre volumele publicate: “Imperiul generalilor tîrzii şi alte istorii” (2002), “Bunicul s-a întors la franceză” (2003), “Miruna, o poveste” (2007), “Vincent nemuritorul” (2008). Romanul “Venea din timpul diez” (Polirom, ed. I, 2004, ed. a II-a, 2010) a fost tradus în maghiară, bulgară şi este în curs de publicare în limba engleză la Northwestern University Press.
Adauga in cosul de cumparaturi.
Leave a Reply