Autorul Alexandru Cristian, care s-a născut şi locuieşte în România, este un om tânăr, sub 30 de ani, absolvent al Facultății de Istorie Bucureşti, doctor în informații şi securi-tate națională, autorul a numeroase articole ştiințifice în domeniul apărării, relațiilor internaționale, dar în acelaşi timp este şi un pasionat al poeziei. A publicat volumele de „Versuri ciobite”(EdituraSemne), „Pietre şi inimi” (Editura Epublishers), răspândindu şi creația şi pe internet, pe blogul personal şi al zia-rului Adevărul. Într-o zi a văzut câteva cărți deosebite, editate la „Familia” din Israel şi a hotărât să aducă la lumină câteva poezii speciale prin intermediul „Familiei”. Şi aşa a apă-rut acum „Sacralitate” care cuprinde 29 de poe-zii, dar toate cu un caracter special, după cum am arătat mai sus. Cine citeşte volumul acesta însă nu ştie cine e autorul, poate crede că avem de-a face cu un poet „bisericos”, dedicat trup şi suflet religiei ortodoxe. Dar Alexandru Cristian, față de activitățile pe care le prestează, nu este deloc „bisericos”, ci e numai un om cu credință în cele „sacre”, adică sfinte, care ştie ce înseamnă iubirea semenilor, dreptatea, prețuirea, adevărul şi care este strict legat şi vorbeşte despre ele în poeziile sale. Şi mai trebuie să spun aici că în poeziile pe care le-a scris în acest volum, nu lipseşte filosofia vieții, a dăruirii totale pentru binele cetățenilor şi respectul față de aceştia până la sfârşitul vieții (poezia „Sfântul” care binecuvântează peste tot şi cere o pâine pentru mântuirea ultimă a omului.) Ce-i viața? întreabă autorul şi răspunde. „Viața o poveste spusă de porumbei pierduți în oceanul mare de aer”. „Cum bate inima poetului?”, întreabă Alexandru Cristian, la care precizează: „Inima poetului nu bate niciodată/este oprită de poezie.”„Cine-s sfinții?” e o altă întrebare. Răspunsul: „Sfinții sunt poeții tainei/Sunt muzicanții minții.” (citate din Sacralitate). Autorul iubeşte cartea „ce poate zâmbi şi unui profet” (Amor sacru). El se roagă pentru iertarea...
