Adam Michnik către Gabriel Liiceanu: “În 1990, ai fost bolşevic, pardon, menşevic!”

Ateneul Român 14 februarie, ora 19.00

„Filosoful trebuie să fie precaut când îşi pune haina procurorului.”

A doua rundă a Conferinţelor Ateneului. În prima, desfăşurată în luna septembrie, Herta Müller l-a umilit pe Gabriel Liiceanu. Vezi, aici! (11.200 de click-uri) După cadoul muzical al gazdei, luni seară, de ziua îndrăgostiţilor, Andrei Pleşu scoate superlativele din dotare pentru a-şi măguli  interlocutorul (greu de afiliat, cel mai de seamă luptător, cel mai bine cotat disident etc), nimeni altul decât Adam Michnik.Cea ce a spus Andrei despre mine seamănă cu un speech bun la înmormântare. Nu e adevărat!”, replică sec directorul gazetei Wyborcza, intrând direct în subiect: „Toate visele frumoase ale generaţiei noastre s-au împlinit, libertatea presei, alegeri libere, cultură fără cenzură, atunci de ce suntem furioşi?” Declick. La cuvântul furioşi sala tresare. E sinonim cu enervarea despre care vorbea Herta. “De ce nu v-aţi enervat atunci” Vă mai amintiţi? Au urmat zeci de emisiuni de justificare pentru a ni se explica rezistenţa lor prin cultură. „Mă aflu pe locul victimei… de pe scaunul pe care stai tu, Herta ne-a certat” spune Pleşu, înşirând o sumedenie de fraze despre „retragerea într-o competenţă insulară a multor intelectuali” şi că noncombatul faţă de regimul comunist nu a fost o coabitare (de parcă la Humbold se mergea oricum n.a.). „Nu i-am auzit pe Doina Cornea, Radu Filipescu, chiar şi pe Mircea Dinescu să certe pe cineva…Tu de ce nu ai certat?” În loc să aştepte răspunsul, continuă, fie să epateze citând din tratatul despre larve al lui Piotrowicz, fie să glumească. Pentru cei din jur este limpede. Prietenul lui, invitatul Adam Michnik, este chemat să răstoarne ecoul aplauzelor smulse de Herta Müller, după ce l-a certat pe Liiceanu în public. Stupoare. În loc să preia şi să ridice mingea deasupra fileului (sau fuleului ‘telectual), Adam Michnik parcă nu înţelege că e invitat pentru un joc de tease cat. De reabilitare. Disidentul polonez (cu ani de puşcărie) dă exemplul lui Liiceanu care în 1990, ca un paradox, îi certa pe alţii (referire la Apel către lichele n.a.). „Filosoful trebuie să fie precaut când îşi pune haina procurorului.” Sala amuţeşte. Cel vizat scoate batista. Nu cea a Hertei din Niţchidorf de pe scena de la Oslo. Oricum pare enervat. Şi pentru a mai îndulci tensiunea, Michnik face un solo: „Mi se pare riscant din partea Hertei să cerţi pe cei care nu au emigrat” şi se dă mirat că nu înţelege de ce sala a aplaudat-o atunci…în cearta ei cu intelectualii. Nimic despre Sobieski şi românii. „Am un respect enorm faţă de cei care au rămas”. Dinspre loja lui Liiceanu, aer de respirat. După ce aminteşte despre profesorii săi care după 1945 au preferat să rămână şi să ducă ideile lor prin şcoală, Michnik punctează, spre satisfacţia celor care l-au invitat: „Herta .Müller le-a reproşat intelectualilor că nu au fost eroi. Ceri de la tine să fii erou, nu de la alţii! E o atitudine foarte sovietică, foarte bolşevică.” Dinspre loja Humanitas, bezele de paradă. Privirea înaltă. Demnitate. Suveranitate în locul unde Galleron a pus temelia culturii române sub o cupolă. Dar şi unde laureatul Premiului Nobel a înnobilat căcatul.

continuare———–>

Adam Michnik cu francheţea-i cunoscută trece la subiecte mai adânci. Troţchismul lui Soljeniţîn, bomba atomică inventată de Saharov… Dar Pleşu revine. Spre a nu uita scopul şi durata vizitei. Din nou, Herta e pusă în lipsă pe rotisorul de cuvinte. Conform concepţiei sale, „întreg poporul era pe baricade, toţi intelectualii colaborau.” Insistenţa menţinerii subiectului enervează. Nimeni nu ceartă. Michnick povesteşte despre închisoare. Ar fi povestit şi Pleşu…dar ce? Rezistenţei prin cultură, disidentul polonez i-a răspuns cu îndurare. A stat închis, dar nu a urât. E mândru că e polonez. Nu face bravadă din anticomunism, pe care-l cataloghează drept „fără simţire.” Şi iar subiectul revine la H.M. Sughiţ, probabil, la Berlin. Michnik zice că „mereu se caută fiecăruia câte o bubiţă pe obraz, toţi le avem, deci nimeni nu e fără bubiţă”. Unii vor zice că te-am invitat special… zâmbeşte Pleşu, de parcă evidenţa nu sare de peste orgă. Şi, totuşi, subiectul după jumătate din timp se schimbă…. Pleşu aminteşte cum în 1990 pe vremea când era ministru a venit la el o doamnă cu un memoriu scris de bărbatul ei, care era închis. Nimeni alta decât soţia lui Paul Niculescu-Mizil. Şi atunci recunoaşte că a avut o criză de conştiinţă. De ce să facem ca şi ei? „Nu vreau revanşe”, îşi zicea ministrul de externe de atunci. La un moment dat, un regizor, povesteşte Andrei Pleşu, a intrat pe uşă când el citea memoriul tulburător. „Mă simt nevinovat. Toţi din CC  sunt nevinovaţi. Comunismul e nevinovat”, scria în document, liderul mai soft al PCR. Regizorul i-a replicat sec: „Păi ei nu au avut niciun scrupul când ne-au arestat părinţii”. „Adame, dar ca să iert trebuia ca cineva să ceară iertare, ajută-mă!”

Când politica intră în tribunal, justiţia iese prin spate.”

“Problema iertării se pune în mai multe feluri…poţi ierta o maşină, un om este vinovat nu pentru CC, ci pentru faptele sale. Pentru ceea ce a făcut. Dacă a făcut o infracţiune… Iertarea e un act individual de voinţă”, explică polonezul. Apoi, povesteşte despre prima lui întâlnire cu Mazovietski, cu generalii lui Iaruzelski. Când îi era teamă că îl va vedea nevasta dând mâna cu ei. Apoi explică de ce în Polonia nu s-a tras niciun glonţ. Pentru că puterea politică era mai apropiată de polonezi. El consideră că revanşa nu are logică. După 1989, povesteşte Pleşu, chiar l-a apărat pe unul dintre acuzatorii săi din timpul comunismului. „Când politica intră în tribunal, justiţia iese prin spate.” Parcă vrea să-şi explice poziţia sa în societate. N-a fost prim ministru, nici ministru de externe, nici ambasador…

Discuţiile devin mai soft. Despre păcate şi Biblie, adevăr şi minciună, semitism şi antisemitism. Aşa de bine ne înţelegem, zice la un moment dat Andrei Pleşu, „că-mi vine să te invit la dans.” Pus pe glume, îl caracterizează pe interlocutor printr-o frază spusă de acesta mai demult: „dacă ar fi să aleg între Hitler şi Stalin, aş alege-o pe Marline Dietrich.” Un individ fără patimi revanşarde, un om împăcat cu misiunea sa în viaţă.

Spre final, Pleşu coboară vocea: „Îmbătrânim. We are still kicking. Ai timp, Adame, sau pornire să te gândeşti la moarte?” După mirarea din ochii interlocutorului polonez, clar e neaşteptată. După un răgaz de câteva suflări, Michnik răspunde: „ai grijă la vârsta asta să nu faci greşeli.” Pleşu plusează cu o glumă stil Cosaşu: „O fi aşa de groaznic la Judecata de Apoi? Se mai şi exagerează… ” Ca unul care a scris Despre îngeri, Pleşu propune o reîntâlnire în Rai, unde el poate pune o pilă. „E o impoliteţe faţă de Divinitate să spun că aş putea ajunge acolo,” a conchis disidentul polonez.

de la laudatio, la „disgratio”…

Când discuţia pare încheiată într-un context creştin, Gabriel Liiceanu simte că trebuie să aibă ultimul cuvânt. Din nou, reia obsesiv tema acuzei lui Herta Muller. „Două etichete…laşi şi procurori.” Dezvinovăţire. Sfinte, Dumnezeule, de ce nu taci?!Şi continuă să se apere (qui s’excuse s’accuse n.a.) „Am cerut doar să se dea puţin la o parte. Ce era rău în asta?” şi ghilotină, răspunsul: „ai greşit că ai luat asupra ta stigmatul unui grup de oameni. Cea mai mare nefericire a secolului XX a fost generalitatea. Ai preluat toată filosofia decomunizării şi nu ai fost extremist. Cercul învinovăţirii e nesfârşit, la fel te-a acuzat şi Herta de laşitate. Asta făceau bolşevicii. Dar enunţul tău a fost un ecou al gândirii bolşevice, doar acela refuza dreptul unor oameni de-a exista în spaţiul public. Responsabilitatea ta e mai mare decât a unui muncitor. Tu ca filosof înţelegi bine că acel limbaj al generalizării a fost inacceptabil.” După ce Andrei Pleşu încearcă să mai dreagă busuiocul acuzei frontale de bolşevism, Adam Michnik îndulceşte stigmatul. „Nu bolşevic, atunci menşevic.” Păcat că traducerea a cam lăsat de dorit. Polonezii prezenţi în sală spun că interpreta a fost prea soft. Menşevicule! Un alint. Că doar sunt prieteni. Şi pentru ca ultima impresie să nu rămână cu menşevistul şi disidentul, Pleşu aruncă buzduganul spre liderul opoziţiei care poartă, fără să ştie cine e, tricou cu Che Guevara.  Din sală, cineva întreabă dacă există vreo legătură între inteligenţă şi morală. Gânditorul român se aruncă să dea tot el răspunsul: „E destinat mie, pe forumuri văd toată ziua această temă…” Adam Michnik nu apucă să rostească ultimul cuvânt.

laudatio planificat rămâne un „disgratio”… În mintea celor care nu gândesc asemenea celor din grupul de la Păltiniş. Oare de ce şi-o caută Liiceanu cu lumânarea?

Cine este Adam Michnik?

Adam Michnik (n. 1946), istoric, jurnalist si politolog polonez. Arestat pentru prima oară la 18 ani. În 1968 este exclus din universitate şi condamnat la trei ani de închisoare. Fondator al KOR (Comitetul de Apărare a Muncitorilor) şi consilier al Solidarităţii. Animator al revistei clandestine Krytyka şi al Universităţii volante, discipol al lui Leszek Kołakowski. Este închis, din nou, după lovitura de stat militară din 13 decembrie 1981. În 1982, PEN Club-ul francez i-a decernat Le Prix de la Liberté, iar în 1984 New School for Social Research (New York) i-a acordat titlul de Doctor Honoris Causa. Redactor-sef al cotidianului Gazeta Wyborcza. De acelaşi autor, la Editura Polirom au mai apărut Scrisori din închisoare şi alte eseuri (1997) şi Restauraţia de catifea (2001), ambele epuizate.

Scris de Marius Ghilezan

Marius Ghilezan a publicat prima carte în anul 2000. "Cum să reuşeşti în viaţa politică", apărut la Editura Active Vision, A scris primul roman sportiv post-decembrist, „Furia” (Editura Humanitas, 2005), inspirat din viaţa unui suporter al echipei Poli Timişoara; a mai publicat eseurile: „Hoţia la români” (Editura Runa, grupul Corint, 2008) şi „ImpostURA – despre snobism şi puterea falsului”, Editura Corint. În 2012 a reeditat Manualul de campanie electorală – cu elemente de New Media şi a publicat volumul de versuri “Medi – cu ochiul sticlos” (Brumar). În 2014, cartea „Corneliu Coposu – 163 de vorbe memorabile” (Editura Vremea) şi “Anatomia succesului – Marius Ghilezan de vorbă cu Dorin Sarafoleanu” (Editura RAO). Este coautor al cărţii "Idolii forului". A publicat peste 10.000 de articole în "România liberă", "Luceafărul de dimineaţă", "Timpul," Revista "22", "Dilema veche", "Timişoara," "Evenimentul zilei", "Cotidianul". Este coordonatorul site-urilor: bookiseala.ro, buchiseala.ro, happymed.tv

10 Responsesto “Adam Michnik către Gabriel Liiceanu: “În 1990, ai fost bolşevic, pardon, menşevic!””

  1. Ion Maria spune:

    Parca stiam ca filosoful trebuie sa fie in cetate de partea oamenilor chiar daca el mai priveste si stelele.Sunt domniii Liiceanu , Plesu , Patapievici de partea oamenilor sau de partea puterii..Aici este dezamagirea, putem scuza unele lasitati sau orbiri din timpul regimului comunist dar acum? In genere, filosoful trebuie sa fie de partea poporului si impotriva oricarei puteri..Poate ca tanarul Liiceanu l-ar trage pe mai batrinul Liiceanu de urechi, posibil s-o faca si Noica sigur Tutea, I.D. Sarbu, L.Blaga.. Filosofia nu inseamna prostie,orbire de dragul banilor si onorurilor,cand mananci la masa bogatilor sa nu te plangi ca nu mai esti iubit..

  2. florin dochia spune:

    păi… cu cine a stat de vorbă polonezul? cu pleşu ori cu liiceanu? care e menşevicu’? sau amândoi sunt? feţele identice ale unei monede calpe…

  3. Ioan Jorz spune:

    Din nefericire, în ultimii douăzeci de ani, Pleşu şi Liiceanu au citit mai puţin şi au mâncat mai mult. Bucatele sunt mai gustoase la masa puterii. Dar nu le putem reproşa nimic, pentru că au urmat soarta firească a oamenilor comuni. Din acest motiv, pentru mine, tot ceea ce spun cei doi, şi alţii ca ei, trebuie receptat cu maxim de circumspecţie, chiar cu neîncredere, ba, uneori, când se pun pe dat lecţii, cu trimiterea la plimbare.

    Ioan Jorz

  4. victor spune:

    Mie mi-e scărbă de comentarile de până acum! Păi asta e culmea culmilor la români. Intelectualii ar trebui să se bage în politică (implicit să ajungă la putere) apoi nu e bine că s-au băgat… hotariti-vă fraților?!? Toți sunteți niște frustrați, invidioși, niște viruși! Herta Muller a certat pe toți românii, a certat lașitatea noastră, de putori ordinare. Până la urmă nu toți am fost niște dizidenți, nu toți am cautat formele noastre de rezistență? Să nu-i dau dreptate lui Pleșu? Uite că o să-i dau, în ciuda a tot ce se spune pe siteul ăsta cretin!

  5. vioricanica spune:

    trebuie sa judecam pe fiecare in parte nu pe toti in devalmasie, fara nuante , chiar si pe liiceanu si plesu , toti avem si caltati si defecte , toti am realizat ceva in viata si toti am gresit ..vinovatii de crime trebuie judecati …

  6. Madalin spune:

    Va rog sa-mi spuna cineva daca Adam Michnik mai este in tara !
    Are cineva un numar de telefon sau alta
    cale de contact ?
    Multumesc anticipat !

  7. aristotle spune:

    articol stupid, de barfitor previzibil; seriosul autor marius ghileaz face o dovada de inteligenta aici care ma face sa inteleg ce e cu site-ul bookiseala.ro

    ceea ce ar fi cel mai nefericit, draga marius ghileaz, ar fi sa ai iluzia ca te preocupa cultura, cartile;

    iti marturisesc dezgustul meu total. si asta nu are legatura cu liiceanu, nu opinia ta despre bietul scriitoras o judec, ci ura si stupiditatea gandirii tale

    fii mai apropiat de tine insuti

  8. Mihai F. spune:

    Unde se poate gasi transcriptul dialogului? Exista si o inregistrare video? Voi pune link si comentariu pe blogul emisiunii Facem cartile http://facemcartile.blogspot.com

  9. el lutte spune:

    @ victor- Poti sa fii prost ,dar e bine sa mai iei si pauza!

Trackbacks/Pingbacks

  1. CNSAS: Catrinel Plesu de la ICR, sotia lui Andrei Plesu de la GDS, a turnat pentru DIE, mama lui SIE. DOCUMENT | Victor Roncea Blog - [...] Chestiune e ca, exact acum un an, in februarie 2011, de pe scena Ateneului Roman, disidentul Adam Michnik il…
  2. CNSAS: Catrinel Plesu de la ICR, sotia lui Andrei Plesu de la GDS, a turnat pentru DIE, mama lui SIE. DOCUMENTE | ROMANIE TE IUBIM ! ORI INVINGEM ORI MURIM ! - [...] Chestiune e ca, exact acum un an, in februarie 2011, de pe scena Ateneului Roman, disidentul Adam Michnik il…
  3. Doamna Catrinel Plesu a avut un nume conspirativ frumos, conform CNSAS. Intre DIE si ICR, 44 de ani de tacere | Ziarişti Online - [...] Chestiune e ca, exact acum un an, in februarie 2011, de pe scena Ateneului Roman, disidentul Adam Michnik il…
  4. Cazul Catrinel Plesu – informatoare a Securitatii, disecat de Mircea Dinescu in Q Magazine: A fost sau nu soţia lui Andrei Pleşu colaboratoare a DIE? Dileme morale… pe bani publici | Victor Roncea Blog - [...] al statului roman (printre primii oameni in stat) care vroia sa stie daca sotia disidentului “prin mancare” Andrei Plesu,…
  5. Cazul Catrinel Plesu – informatoare a Securitatii, disecat de Mircea Dinescu in Q Magazine: A fost sau nu soţia lui Andrei Pleşu colaboratoare a DIE? Dileme morale… pe bani publici | Victor Roncea Blog - [...] al statului roman (printre primii oameni in stat) care vroia sa stie daca sotia disidentului “prin mancare” Andrei Plesu,…
  6. Soţia lui Andrei Pleşu, racolată de Securitate la DIE, actuala SIE | NapocaNews - [...] al statului roman (printre primii oameni in stat) care vroia sa stie daca sotia disidentului “prin mancare” Andrei Plesu,…
  7. Cazul Catrinel Plesu – informatoare a Securitatii, disecat de Mircea Dinescu in Q Magazine: A fost sau nu soţia lui Andrei Pleşu colaboratoare a DIE? Dileme morale… pe bani publici | ROMANIE TE IUBIM ! ORI INVINGEM ORI MURIM ! - [...] al statului roman (printre primii oameni in stat) care vroia sa stie daca sotia disidentului “prin mancare” Andrei Plesu,…
  8. Turul al doilea | Blogul unei nopţi de vară - […] de mișcări. Sigur, înțeleg că se află în spate se află un ”menșevic” precum Liiceanu (epitetul îi aparține lui…

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *