Despre care spun, înainte de altceva, nu doar că mi-a plăcut, ceea ce nu necesită argumente!, ci şi că este un roman foarte bine scris şi foarte bine construit, că beneficiază deci de o artă a compoziţiei – esenţială în cazul oricărui roman – rară, situată foarte aproape de zonă, la fel de rară, a desăvîrşirii. În ce mă priveşte, cred că este cel mai bun roman – şi citesc romane! – Dedicat crizei de la patruzeci de ani a bărbatului, cumva similară crizei de la treizeci de ani a femeii, de care a dat samă acum mai bine de o sută de ani Balzac.
De acelaşi autor
Leave a Reply