Dacă v-a plăcut Micul prinţ, gustaţi şi din Mecanica inimii, o carte ca o inimioară de turtă dulce pentru copii mari.
Eroul poveştii, Jack, s-a născut în 1874 cu o inimă îngheţată. Doctoriţa sa, Madeleine, îi pune în loc de simulator cardiac un ceas de lemn care ticăie. “Înainte de toate, nu atinge acele. În al doilea rând, stăpâneşte-ţi mânia. În al treilea rând, niciodată, nici în vecii vecilor, nu te îndrăgosti. Căci atunci, pentru totdeauna, acul care arată orele la ceasornicul inimii tale îţi va străpunge pielea, oasele ţi se vor sfărâma, iar mecanica inmii se va strica iarăşi”, îi repeta, răbdatoare, Madeleine, micului ei pacient, căruia îi era teamă să îi arate lumea. Neascultător, puştiul a plecat în căutarea micuţei dansatoare de Flamenco care i-a zăpăcit ceasul şi i-a produs acelor o mişcare bezmetică. Şi cu cântec. Cutia lui cu rotiţe se va umfla de seva iubirii ei, perpelindu-se, ceas după ceas, lună după lună, respirând, cu nesaţ, ispita atât de dulce a interdicţiei: emoţia. Pierdută prin Edinburgh, o va regăsi apoi în Granada, la bâlciul Extraordinarium. Istoria lor tristă şi pasională vorbeşte despre diferenţa subtilă dintre o proteză şi o butaforie (sau un „trucaj“), are suflu romanţios şi pitorescul unei inventivităţi mereu jucăuşe. Cum-necum, Jack va ajunge la 18 ani cu două morminte „pe numele lui“, cu o suită de prieteni buni şi cu certitudinea propriei sănătăţi, care însă nu-l face deloc fericit, ci dimpotrivă.
Alegoria luxuriantă din Mecanica inimii, creată din vise, imagini, sclipiri, întuneric şi fantasme, însufleţită de un cântăreţ-autor-compozitor unic, e plină de învăţăminte. O carte muzicală prin poezia trăirilor despre disperarea de a nu fi ca toţi ceilalţi. O carte superbă. Un trimf al supravieţuirii.
Leave a Reply