De Marius Ghilezan Mărturisesc că din casele bunicilor mei nu lipseau cele trei volume. Toţi o iubeau pentru pasiunea şi devotamentul său faţă de ţară. Deşi născută ca ducesă de Kent, s-a căsătorit de tânără cu Ferdinand, moştenitorul tronului României. A sosit fără fast şi a plecat într-o toamnă a doliului naţional, ca un erou. Cele trei volume cuprind memoriile Reginei Mamă Maria din perioada 1914-1936, făcând şi o incursiune galopantă prin copilăria ei fericită din Eastwell, în Marea Britanie. Confesiunile au fost scrise mai întâi în engleză şi apoi traduse şi la noi. Poporul român avea să descopere în ea un partener cald, interesat să-şi facă treburile bine, să reprezinte cu cinste nu numai Dinastia ci şi interesele statului său. „Mintea nu-mi era niciodată împrăştiată şi mă simţeam ageră şi gata să dau de rostul oricărei împrejurări. Era uşor oricui să stea de vorbă şi să se înţeleagă cu mine, de aceea nimeni nu mă ocolea. Niciodată nu mă feream de discuţii; o contradicţie nu mă speria, o luptă mai grea îmi punea la încercare energia. În fiecare ceas al zilei simţeam în mine viaţa, ca o forţă aproape electrică. Acestea le ştia soţul meu”, aşa se descrie cea care – conform primelor pagini din aşa numitul jurnal care nu e jurnal – ar fi vrut să scrie la persoana a treia ca să nu transpară pasiunile şi trăirile sale. Povesteşte despre misiunea sa de pe front pe vremea când îngrijea soldaţii, despre momentul victoriei, când a trecut alături de generalii francezi pe sub Arcul de Triumf, despre cum au primit-o străinii şi despre cum şi-a promovat interesele ţării. Anatomia succesului, despre cum pot să cucereşti forurile mondiale, învăţând, muncind, trăind în România La un moment dat, istoria consemnează, guvernul liberal nu reuşea să scoată avantaje de pe urma Conferinţei de Pace de la Paris. Pur şi simplu...
