Dinu Săraru – Corrida

De Alexandru Cristian

Dinu Săraru – Iarba vântului. Crimă pentru pământ

Iarba vântului (1993) şi Crimă pentru pământ (1994) continuă trilogia începută de „Nişte ţărani” (1974), roman considerat de unii critici drept memorabil. Deşi scrise la distanţă de aproximativ două decenii, cele trei titluri formează un tot, o adevărată trilogie înfăţişând viaţa zbuciumată a ţăranului român, autorul aducând în prim-plan personaje bine conturate, precum Gaiţă ori Damian Vulpenaru. În ambele volume, Dinu Săraru are remarcabilul talent de a ţine în mână firele unei naraţiuni complexe, autorul fiind un povestitor conştient de vocaţia sa, fiind, de asemenea, un bun mânuitor al anecdotei savuroase şi al întâmplării autentice. Lecturând cele două volume, ca şi celelalte romane ale lui Dinu Săraru, cititorul constată că autorul speculează cu fineţe detaliul, uneori exagerându-l spre caricatural. Totodată, scriitorul are o teribilă plăcere de a mânui fraza lungă, cu un capăt în prezent şi cu celălalt în realitatea celuilalt timp, al memoriei. Nu e lipsit de interes, credem, să adăugăm că, în 2002, la Teatrul Naţional a avut loc premiera piesei „Crimă pentru pământ”, în regia lui Grigore Gonţa, cu Draga Olteanu-Matei şi Costel Constantin în rolurile principale. De acelaşi autor Nişte ţărani. (Colecţia...

Dinu Săraru – Nişte ţărani

Dinu Săraru mărturiseşte acum, la reeditarea cărţilor sale de către Adevărul Holding: „Tot ce am scris, am scris din spirit polemic”. Fapt anunţat încă de primul său roman, „Nişte ţărani”. „Atunci când am scris-o, în 1974, era prima carte care denunţa atrocităţile petrecute în lumea satului românesc în epoca colectivizării forţate, cu amestecul brutal al Securităţii în procesul de colectivizare”, mărturiseşte autorul. Aşadar, aceşti „Nişte ţărani” ai lui Dinu Săraru nu sunt nişte ţărani fericiţi, ci nişte ţărani frământaţi de nesiguranţa unui viitor care îi apăsa… Autorul a tipărit prima dată „Nişte ţărani” în foileton săptămânal în revista „Flacăra”, dar după apariţia primelor capitole a fost obligat să se oprească, iar profilul revistei s-a schimbat brusc şi nu i-a mai permis această colaborare. Cea mai dragă pagină scrisă vreodată se află în această carte, după cum ne-a mărturisit chiar Dinu Săraru. Este vorba despre fila care descrie moartea lui Pătru. Cât despre personajul principal, Năiţă Lucean, acesta este întruchiparea unui personaj real, consătean al autorului. Chiar şi filmul ce are la bază cartea lui Dinu Săraru, în regia lui Mircea Daneliuc, îl ilustrează pe Năiţă după o lungă documentare chiar în satul Slătioara, folosind până şi straiele pe care personajul real le-a purtat. Interpretul este Mitică Popescu, titlul filmului e „Vânătoarea de lupi”. Iar piesa de teatru, pusă în scenă sub bagheta Cătălinei Buzoianu, după aceeaşi carte, s-a jucat nouă ani cu casa închisă, având acelaşi succes pe toate scenele de teatru din România. De acelaşi autor Dragostea şi Revoluţia. (Colecţia Adevărul) 2...

Dinu Săraru – Dragostea şi Revoluţia

Publicată prima dată la 1981, trilogia lui Dinu Săraru „Dragostea şi Revoluţia” cuprinde volumele „Toamna roşie”, „Cei care plătesc cu viaţa” şi „Speranţa”. Şi în acestea, personaje principale sunt ţăranii. Problema colectivizării l-a urmărit pe autor, aşa cum declarase chiar el, în permanenţă: „Mă duceau la exasperare imaginile din literatură în care ni se descria un ţăran continuu fericit şi care nu mai ştia ce să facă de bucurie că a venit în sfârşit revoluţia socialistă să-l invite la colectivizare ca la o serbare”. Autorul, se întreabă meditativ, pentru a stârni parcă în cititor conştiinţa neamului: „Cine stabileşte şi cine măsoară hotarele vârstei şi ale vârstelor? Cine poate decide când începe, când poate să înceapă şi când se încheie marea iubire? Şi când avem, şi când nu avem dreptul la ea?”. Trilogia „Dragostea şi Revoluţia” a fost incomodă nu doar înainte de 1989, dar şi după, căci a fost distrusă, chiar arsă, încercându-se astfel scoaterea ei din memoria literaturii. Chiar şi aşa, Dinu Săraru mărturiseşte că nici în acest caz nu s-a simţit obligat să schimbe măcar un cuvânt sau o virgulă din manuscrisul original; aşadar şi aceste volume, precum întreaga sa operă, şi-au păstrat integritatea. „Dragostea şi Revoluţia” este, din 1984, nu doar un titlu de carte, ci şi de film, căci ideea cărţii l-a inspirat pe regizorul Gheorghe Vitanidis. De acelaşi autor Nişte ţărani. (Colecţia...

Dinu Săraru – Ciocoii noi cu bodyguard

Scris la mai bine de zece ani de la Revoluţie, romanul Ciocoii noi cu bodyguard este un roman satiric. Este o replică a operei Ciocoii vechi şi noi a lui Nicolae Filimon, doar că de data aceasta, în loc de arnăuţi aşezaţi pe capra trăsurilor, ciocoii noi au angajat bodyguarzi şi se plimbă cu limuzine blindate. Această prezentare critică a lumii de după decembrie 1989 surprinde aspecte ale realităţii, fiind, de asemenea, o satiră în adevăratul sens al termenului. Autorul mărturiseşte chiar că următoare carte, ce se va intitula probabil „Ultimul val la Şarpele Roşu”, „nu va fi doar o continuare la «Ciocoii», ci va spune mai mult”. Întrebat dacă simte că a fost prea blând în această satiră a ciocoilor, Dinu Săraru răspunde, plin de modestie, că „nu există fantezie scriitoricească în stare să surprindă cu totul realitatea zilelor noastre”. Cartea a fost ecranizată, sub bagheta regizorală a lui Şerban Marinescu, în 2007 (sub titlul „Ticăloşii”), avându-i în distribuţie pe Dorel Vişan, Mircea Diaconu, Horaţiu Mălăele, Mircea Albulescu şi Monica Davidescu. Dinu Săraru a creat mai multe personaje: un prim-ministru, câţiva consilieri prezidenţiali, ici colo şi ceva securişti, desigur nu lipsesc mogulii, dar autorul ţine să precizeze că orice asemănare cu realitatea este întâmplătoare: „A fost odată ca niciodată, că dacă n-ar fi, nu s-ar povesti”. De acelaşi autor Clipa. (Colecţia...