Margaret Mazzantini – Splendoare

Splendoare este un roman despre adolescența zbuciumată a doi băieți, două caractere în care se împletesc neliniște interioară și capriciu, tenacitate și aplecare spre carnal. După copilăria petrecută alături, Guido și Costantino sunt purtați de viață pe drumuri separate. În ciuda despărțirii, legătura tensionată dintre ei crește în intensitate și, odată cu maturizarea tinerilor, se dezvoltă în dragoste homosexuală. Separarea nu le împiedică destinele să semene, traseele celor doi urmând fire comparabile până în clipa reîntâlnirii. Harta iubirii lor ajunge să descrie atât o Romă împregnată de mitologie, cât și o Londră extravagantă, oraș în care cuplul își poate pierde urma, o călătorie prin viața din care transpare adevărul ca splendoare înseamnă însuși propriul fel – unic, complicat – de a fi. Order Splendoare Preţ @ RON29,95 Qty: Adauga in cosul de...

David Hewson – Casa păpușilor

Cândva, unul dintre ofiţerii de vârf ai poliţiei din Amsterdam, succesul pe plan profesional al lui Pieter Vos se năruie când fata lui de şaisprezece ani e răpită în circumstanţe misterioase ca răzbunare a acţiunilor detectivului. Timp de doi ani după această întâmplare, el trăieşte într-o ambarcaţiune locuibilă, dar dărăpănată, pe Prinsengracht, unul dintre multele canale ale capitalei suedeze, şi cea mai mare parte a zilei şi-o petrece în Rijksmuseum, holbându-se la o Casă a Păpuşilor, istorică, despre care bănuieşte că ar aveea legătură cu cazul fiicei sale. Vos speră cu fiecare clipă ca destinul să-i scoată în cale un indiciu cât de mic despre soarta lui Anneliese, fata pe care se învinuieşte că a pierdut-o… Order Casa păpușilor Preţ @ RON34,99 Qty: Adauga in cosul de...

Mathias Malzieu – Metamorfoză la marginea cerului

Cântăreţ de muzică rock, Mathias Malzieu este cunoscut mai ales ca scriitor, fiind autorul bestsellerului Mecanica inimii.

Steve Berry – Enigma reginei

Un nou roman din seria dedicată lui Cotton Malone

Voichița Pălăcean Vereș – Cinci zile în sepembrie

Într-un cadru social total schimbat, unde realitatea este alta, unde valorile sunt redimensionate, unde omul este în derivă, conceptul de realitate este reconsiderat; literatura propune o regândire a lumii prin observarea unor fragmente de realitate. Are loc un proces de demitizare, de demontare a unor convenții prin parodiere și se înregistrează o exacerbare a eului, din perspectiva analitică îmbinată cu experi­men­talismul postmodern. Noua viziune este lipsită de sentimentalism; iubirea, visul își pierd aerul diafan, nota idilică. Perspectiva este a unei lumi fragmentare, filtrată prin­tr-o conștiință problematică, lucidă, interiorizată, măcinată de incertitudini care ridică probleme fără a da soluții. De aici narațiunea nu mai înseamnă fapte, în­tâmplări, conflicte, personaje fixate spațial și temporal, ci este construită din autore­fle­xi­vitate și introspecție. Astfel, linia de demarcație între realitate, irealitate, rațional și irațional, co­tidian și fantastic sau oniric se depășește mereu. Într-o viziune dezinhibată, cotidianul pri­mește dimensiuni ridicole, grotești sau macabre, pe măsură ce se înregistrează o supradi­men­sionare a senzorialului, a visceralului. Revoluția senzațiilor, răzvrătirea viscerală, ținute în frâul convențiilor unei etici depășite nu rezolvă însă căutarea sinelui, deoarece golul rămas prin eliberarea de constrângeri naște sentimentul absurdului, senzația nimicului. Corespunzător acestor noi orientări, apar căutări și pe terenul tehnicii creației în ideea depășirii genurilor consacrate și crearea unor realități ficționale dintre cele mai îndrăznețe, cu expresia unor forme și tipologii hibride. În acest context, literatura feministă, bine reprezentată între cele două războaie, în mod deosebit prin romanul unei sensibilități rafinate, karmice a scriitoarei Henriette Yvonne Stahl cultivă puterea fără iertare a senzualității ce atrage acel rarisim „amor intellectualis” (Ieronim Sârbu). De asemenea, este prezentă în momentul depășirii romanului obiectiv, de observație și analiză prin romanul psihologic, reflexiv, de introspecție, prin saltul de la liric și confesiv la conștiința cercetării lucide a eului ca oglindă a lumii, prin proza Hortensiei Papadat-Bengescu. Autoarea descoperă un univers interior scindat, abordează o psihologie a sufletului mișcat...

Kenzaburo Oe – 17

Premiul Nobel pentru Literatură, 1994 De  Alexandru Cristian „care printr-o forţă poetică a creat o lume imaginară, unde viaţa şi mitul se condensează pentru a forma o imagine derutantă a lumii de astăzi” Pulsiunile vieții ne conduc la decizii pe care nu le anticipăm. Dorințele reprimate pot da naștere unor monștri în devenire. Când sexualitatea este ocultă atunci si intențiile omului devin ascunse. Un tănăr de 17 ani, timid și onanist cronic este condus de un sentiment de vinovăție. Sentimentul pe care îl împărtășește cu Japonia după capitularea din 1945. Urmele tradiției imperiale sunt adânci în sufletului țării. După o ceartă aprigă cu sora sa, asistentă medicală la spitalul Forțelor de Autoapărare ale Japoniei, tânărul își dă seama că destinul său este politic. În nopți însingurate, pline de autoerotism jalnic, tânărul repetă îndemnuri ucigașe. Se naște în el o dorință de a ucide, de a poseda și de a termina orice ființă care se opune viziunii sale sociale și politice. O frică de moarte inexplicabilă se naște în sufletul chinuit al tânărului. După o viață…. să fiu miliarde de ani în neființă ca un zero, își repeta tânărul. Își dorește o soție care să vegheze noaptea lângă el pentru a nu muri în somn. Teama de moarte se naște din frica ancestrală de a fi pedepsit pentru lucruri care nu se cuvin. Viața mea să fie un orgasm permanent, proclamă tânărul care realizează că este adept al fundamentalismului politic de factură dreaptă. Este adept al Partidului Calea Imperială, un partid care proclamă sacralitatea Mikado-ului Japoniei. Nesupunerea sa în rândul lumii, este demonstrată de tendințele anarhiste. Renunțarea la dreptul de vot este aneantizarea politică a omului. O reducere la un absurd social, pe care tânărul o dorește cu ardoare, ca o dorință onanistă. Este numit de șeful partidului, Calea Imperială,  adevăratul fiu al Japoniei și al Împăratului. Nebunia politică nu...