Şerban Foarţă
„Mândră corabia, meşter cârmaciul!”
(Zaharia Stancu, citat din memorie)
Când mătură gabia
vreun val mai dibaciu,
el scoate prompt sabia
sau pune gârbaciul
pe valul ce,-n rabia
lui, cere haraciu
în vieţi şi, ca scabia,
se ţine de vraciul
destoinic ce, àbia,-i
stopase ravagiul…
Mândră… ş. cl.
Eu nu pronunţ àbia,
ci-abià, – dar gârbaciul
rimării în -àbia
mă schimbă-n cârpaciu
nedemn de corabia
pe care cârmaciul
o ia din Corabia
şi-o duce, robaciu,
până hăt în Arabia, –
ca turma lui, baciul…
Mândră… ş. cl.
Thàlatta,-n rabia
ei, a naufragiu
îşi cască larg labia
zimţată,-n oragiul
în care, ca vrabia
cea fără coragiu,
zăcem pe corabia
pe care cârmaciul
o mână cu sabia
în mână, dibaciu…
Mândră… ş. cl.
(După Dilema veche, 28 oct.–3 nov. 2005, p. 6)
Şi un răspuns al lui Dorin Tudoran: