Furia

Viața suporterului de fotbal curge năvalnic și adună de toate: speranță, ciudă, lehamite, orbire și sudoare. Fanul își iubește echipa fără condiții și fără contract. Îi stă alături, o imploră, o încurajează și câteodată își strigă nemulțumirea printre buze.

Își face casă din tribuna stadionului, își lasă familia la rosturile ei și pleacă în cruciada punctelor din clasament.

Marius Ghilezan a crescut în furia galeriei și a supt lapte violet. Și-a trăit smintelile, iubirile și decepțiile mestecând printre lacrimi pasiunea pentru „Poli“ Timișoara. A pus pe hârtie ceea ce a trăit lângă vestiar sau pe gradene, nepreocupat de regizarea unui testament fotbalistic. A vrut doar să picteze o frescă pe care ghicești figuri luminoase și activiști mărunți, izbânzi incredibile și eșecuri care se cicatrizează anevoie.

Rezultatul e viu, fluid și persuasiv. Furia este un galop pătimaș prin memorie și totodată un prilej de retrăire a multor momente speciale. Căci din paginile ei răsar vedete locale, dar și semizei de la Real Madrid, eroi de-o-noapte, dar și panglicari năimiți, gesturi teribile, dar și cedări amețitoare.