Un poem absolul superb al lui Grig Gherman, un tânăr din Cernăuţi care studiază La Bucureşti
Încă un tren, şi încă unul, şi încă unul,
aşteaptă să-şi ducă pasagerii nefilosofi,
chemaţi, de cineva sau ceva, spre alte spaţii,
la fel de telurice, la fel de păcătoase,
la fel de zeieşti, ca primele.
Şi pleacă câte unul, câte doi, pleacă toţi,
lăsând în gară numai umbrele destinelor
aşteptând un tren ce nu va veni niciodată.