Vladimir Tismăneanu – Despre comunism. Destinul unei religii politice

De Alexandru Cristian Secolul XX a fost marcat de furtuni ideologice spune Hannah Arendt. A fost un secol al pasiunilor, un secol al intrigilor, al misticismului laic, al politicii. A fost un secol unic, irepetabil. Totuși cum  a fost posibilă existența unor doctrine politice ce au avut ca scop distrugerea omului? Vladimir Tismăneanu, remarcabil istoric și filosof al istoriei,  ne răspunde că Despre comunism nu putem vorbi decât după ce studiem toată istoria nașterii acestei patologii. Profesorul Tismăneanu a scris un volum dedicat unei religii politice ce a avut zei, temple, altare și adepți. De ce lumea a fost atrasă de această religie.  Vladimir Tismă neanu ne spune că succesul religiilor seculare s-a bazat pe combinarea unor elemente de substanță : miracolul, mitul și magia. Fără acestea  comunismul nu putea să triumfe în istorie ca cea mai importantă religie seculară. François Furet spunea că patologia universalismului este comunismul, citez din cartea Despre comunism-destinul unei religii politice.                 Ce a fost comunismul ?  Comunismul a fost o religie seculară care a  vrăjit mințile oamenilor pentru că s-a bazat pe dorința oamenilor de a cunoaște mereu ceva. Totalitarismul comunist este mnemofob ( distrugător al memoriei), axiofob ( demolator al valorilor) și noofob ( corupător de suflete). Vladimir Tismăneanu ne spune că fără aceste caracteristici, comunismul nu putea să se impună. În secolul XX Răul a devenit o categorie politică, ne atrage atenția Vladimir Tismăneanu. Mentorul lui Vladimir Tismăneanu, marele filosof polonez Leskez Kolakowski spunea că în secolul XX diavolul a făcut parte din istorie. Vladimir Tismăneanu a subliniat doi factori decisivi ce au dus la permanentizarea succesului acestei doctrine infernale. Primul este rolul privilegiat al partidului și al doilea transformarea revoluționară a naturii umane. De ce am spus infernală ? Pentru că Manifestul  Partidului Comunist a înlocuit Biblia iar pe Dumnezeu l-a șters din istorie, pentru comuniștii zeul era un Zeu Roșu care se...

Vladimir Tismăneanu – Lumea secretă a nomenclaturii

De Alexandru Cristian Auzim și astăzi cuvântul nomenclatură, copil de nomenclaturist, fost nomenclaturist, cadru al partidului. Toate aceste cuvinte se referă la elita comunistă. Orice societate are o elită, deși societatea comunistă promova egalitatea absolută, elita acesteia era cea mai puțin echitabilă în raport cu poporul. Elita comunistă era una rapace, avidă de putere, lacomă, haspsână, manipulatoare și falsă. Vladimir Tismăneanu a scris o carte senzațională despre elita partidului comunist. O carte în care elementele biografiei personale se împletesc cu o galerie de portrete din timpul regimului comunist, portrete de nomenclaturiști. Elita comunistă trăia în lux iar poporul în sărăcie. Cartierul Primăverii era locul unde elita comunistă se izola și aștepta să vină seara,  pentru a petrece împreună cu membrii marcanți de partid la mese organizate și stropite din plin cu vinuri alese și bucate de soi, aduse direct de la Gospodăria de Partid. În timp ce bietul român, cetățean onest al Republicii Socialiste România stătea la cozi interminabile pentru o ciozvârtă de carne puțin comestibilă, elita se lingea pe degete de caviar și de produse de patiserie scumpe. Lux, opulență, prost gust aceste cuvinte caracterizau elita comunistă, rapace și nepăsătoare în fața frigului și a foametei propriului popor. Vladimir Tismăneanu ne mărturisește că tatăl său nu a fost un activist de prim rang, precum Leonte Răutu sau Emil Bodnăraș, ci un comunist care a crezut în mod sincer în veridicitatea  acestei doctrine politice.  Părinții mei se considerau marxiști, spune profesorul Tismăneanu. Tatăl său, Leonte Tismăneanu, a lucrat la Radio Moscova ținând o emisiune în limba română, apoi la Editura Politică. Nu a fost un nomenclaturist de prim nivel, nu a fost propagandist, nu a fost un cadrist etern cu atât mai puțin nu a fost un torționar ideologic. A fost un simplu adept al teoriei marxiste. A predat la catedra de marxism-leninism unde i-a avut colegi pe Leonte...

Vladimir Tismăneanu – O tranziţie mai lungă decât veacul. România după Ceauşescu

Percutanta carte scrisă de Vladimir Tismăneanu şi Mircea Mihăieş la două mâini este martorul de neocolit al modului în care societatea românească a aşteptat, timp de douăzeci de ani, să obosească nedreptatea: a firii şi a netrebniciilor proprii

Vladimir Tismăneanu – Diavolul în istorie. Comunism, fascism şi câteva lecţii ale secolului XX

„Cu această carte, Vladimir Tismăneanu atinge cele mai grave acorduri ale angajamentului său moral în favoarea demnităţii şi a libertăţii omului. În Stalinism pentru eternitate, făcând istoria politică a comunismului românesc, autorul consacra un tip de analiză intens etică şi pasională, în care competenţa istorică se împletea strâns cu experienţa personală şi cu revendicarea dreptului sentimentelor morale de a avea o voce în istorie. Încă de atunci, prin stilul pasionat al analizelor sale, el încerca să ofere o voce publică sentimentelor pe care istoria secolului trecut le înecase în dispreţ: bunele sentimente morale. Prin Diavolul în istorie, istoricul comunismului românesc devine istoricul universal al ravagiilor produse de religiile seculare ale secolului XX. Metoda sa de analiză constă, şi aici, în hermenutica angajată, în critica pasională, demistificarea ideologică, aplicarea necruţătoare a discernământului etic la justificările politice ale acţiunilor criminale. Nouă este sensibilitatea teologică faţă de răul care ucide în numele binelui, în care Tismăneanu vede răul absolut şi împotriva căruia mobilizează o nimicitoare combinaţie de erudiţie istorică şi argumente liberale deduse din principii etice. Tonul discursului său este acela al moralistului angajat. Strategia analitică a autorului constă în a încerca să fizexe răul printr-o ameţitoare multiplicare de ramificaţii erudite, prin care ştiinţa sa de istoric depistează ceea ce flerul său de politolog indică, exigenţele sale de moralist resping, iar abilităţile sale de filozof demontează. Dizolvată în astfel de acizi, teologia mincinoasă a religiilor seculare e redusă în chip necruţător la miezul ei cel mai hâd şi mai respingător: uciderea în mai puţin de şaptezeci de ani a aproape o sută cincizeci de milioane de oameni. O crimă pe care nu o mai poate justifica nici cel mai pervers dintre avocaţii răului. Diavolul în istorie nu este însă doar o carte excepţională, scrisă de una dintre minţile cele mai strălucite ale culturii noastre. Ea reprezintă, în concertul mărturiilor despre tragedia totalitară...

Vladimir Tismăneanu – Cartea preşedinţilor

Cristian Pătrăşconiu: Cu ce personaje din literatură seamănă preşedinţii României de după 1989? Vladimir Tismăneanu: Iliescu cu Macbeth, Constantinescu cu Hamlet, Băsescu cu Henric V. Cristian Pătrăşconiu a găsit în Vladimir Tismăneanu cel mai potrivit interlocutor pentru o convorbire pe tema preşedinţilor României. Despre Gheorghiu-Dej (preşedinte al Consiliului de Stat) şi Nicolae Ceauşescu (devenit preşedintele RSR), politologul a scris studii şi cărţi. Pe cei trei preşedinţi de după 1989, Vladimir Tismăneanu nu i-a urmărit doar de la distanţă – a avut ocazia să-i cunoască direct. De aceea, în Cartea preşedinţilor, analiza se combină incitant cu detalii biografice ţinând de „lumea secretă a nomenclaturii“, cu observaţii de psihologie surprinse pe viu, cu anecdote inedite. Order Cartea preşedinţilor Preţ @ RON27,00 Qty: Adauga in cosul de...