Păsări de pradă este seria a doua a „Dinastiei Sunderland-Beauclair“. Apariţia pe piaţă sub diverse titluri a creat confuzie, iar cititorul face greu diferenţa între „Idolii de aur”, prima serie a „Dinastiei Sunderland-Beauclair”, şi „Păsări de pradă”. Ca în multe dintre cărţile lui, Vintilă Corbul descrie lumea în care a copilărit, presărând pasaje autobiografice. Călătoreşte foarte mult în Europa şi America, îi vizitează pe John D. Rockefeller, J. Paul Getty, cunoscând îndeaproape lumea miliardarilor. De asemenea, frecventează cercurile înaltelor clase sociale şi ale vedetelor de cinema ale acelor vremuri. Astfel, autorul jonglează cu uşurinţă cu foarte multe personaje pentru că sunt copii ale celor pe care i-a cunoscut personal şi a căror poveste a fost vie. Cum declară însuşi autorul: „Am scris ce am trăit, ce am văzut”.
De acelaşi autor
Căderea Constantinopolelui este creaţia cu cel mai mare succes al lui Vintilă Corbul şi, totodată, cea mai vândută carte din beletristica românească, numai la primul tiraj având vânzări de 192.000 de exemplare. A fost editată în franceză, greacă, arabă, iar în Franţa a fost difuzată şi sub formă de teatru radiofonic.
Deşi visa să devină ambasador, la îndemnul părinţilor, pentru a administra fabuloasa avere pe care avea să o moştenească, Vintilă Corbul urmează cursurile Facultăţii de Drept şi devine magistrat. În paralel, pentru a-şi alimenta propria pasiune, urmează Facultatea de Litere şi Filozofie – secţia Istorie, avându-l profesor pe Gheorghe I. Brătianu.
Vintilă Corbul a scris Cavalcadă în iad în memoria tatălui său adoptiv, Constantin Popescu Corbul, general în armata română în timpul celui de-al 2-lea Război Mondial şi şef al înzestrării armatei române, devenind mai târziu prefect de judeţ şi, ulterior, viceguvernatorul regiunii Transnistria. Constantin P. Corbul provine dintr-o familie de nobili, a fost un om bogat, cu multe proprietăţi în Bucureşti şi în ţară, podgorie la Drăgăşani şi chiar un grajd cu cai de curse. În perioada în care autorul era judecător, tatăl său este ales „Generalul foştilor luptători” şi este arestat imediat de regimul comunist, motiv pentru care Vintilă Corbul a fost exclus din magistratură. C. P. Corbul s-a sinucis în închisoare refuzând hrana, ironic, cu câteva luni înainte ca Nicolae Ceauşescu, nou-venit la putere, să elibereze majoritatea deţinuţilor politici. Vintilă Corbul nu a iertat niciodată comuniştilor moartea tatălui său. Autorul îşi aminteşte cu amărăciune că nu i-a fost permis să-şi viziteze părintele şi „tot ce a rămas de pe urma unui om care se bucura de mare încredere şi faimă au fost: o haină, o pereche de bocanci şi o şapcă…”.
Roxelana şi Soliman este ultimul roman ce poartă semnăturile Vintilă Corbul şi Eugen Burada şi încheie practic colaborarea de 29 de ani a celor doi autori.
Vintilă Corbul provine dintr-o familie bogată şi a călătorit mult încă din copilărie. Mama acestuia deţinea acţiuni la diverse bănci şi studiouri de film americane, motiv pentru care vizitele în America erau experienţe curente. Oraşe precum Los Angeles, New York, Paris, cât şi cercurile oamenilor bogaţi şi puternici frecventate de părinţii lui, i-au marcat continuu opera. Puţini ştiu că, împreună cu părinţii, Vintilă Corbul vizita des familia Rockefeller. Hollywood infernul viselor a apărut pentru prima dată în Franţa şi în Polonia, în anul 1992, şi a constituit un adevărat eveniment editorial. În limba română există o singura ediţie, apărută în 1995, în câteva mii de exemplare, prea puţine faţă de interesul cititorilor în opera lui Vintilă Corbul.
După o perioadă de traduceri din literatura americană, Vintilă Corbul scrie, în colaborare cu Eugen Burada, în 1966, povestirea Moarte şi portocale la Palermo. Apare în colecţia Temerarii – Editura Tineretului, în două fascicole a câte 80 de pagini şi are un succes răsunător. După câţiva ani, la insistenţele editurii, autorii continuă povestirea şi lansează romanul Cenuşă şi orhidee la New York. Este prima carte apărută cu semnăturile Vintilă Corbul şi Eugen Burada şi pune bazele unei colaborări de aproape 29 de ani. Este unul dintre romanele care i-au supărat pe comunişti din cauza descrierii atrăgătoare a lumii capitaliste, fiind trecut pe lista neagră de regimul Ceauşescu. În acelaşi timp este una din cele mai vândute trei cărţi semnate Vintilă Corbul, primul tiraj de 160.000 de exemplare fiind epuizat într-osingură săptămână. Admiratorii îşi amintesc, cu siguranţă, că o puteau procura pe sub mână şi cu o contribuţie substanţială lăsată librarului.
Babel Palace este PRIMUL roman scris de Vintilă Corbul, finalizându-l la doar 16 ani. La vremea respectivă, Vintilă Corbul a fost considerat un fenomen. Babel Palace este, până astăzi, o carte rară. A apărut într-o SINGURĂ ediţie în 1939, iar acum mai există doar câteva exemplare. Cu eforturi mari, Colecţia Adevărul reuşeşte să aducă pe piaţă cartea care lipseşte din bibliotecile multor admiratori ai autorului. În aceeaşi colecţie veţi putea găsi numeroase alte titluri, semnate Vintilă Corbul, care au fost publicate doar în străinătate sau nu au fost publicate deloc până în prezent.
Vintilă Corbul a avut mai multe tentative de a scrie un roman autobiografic. De fiecare dată a ezitat, a renunţat sau a „modificat” subtil numele eroilor, dintr-un exces de modestie şi discreţie. Probabil sunt şi alte motive pe care astăzi nu le cunoaştem. Salvaţi-mă! Sunt miliardar! este tot o încercare de roman autobiografic, dar modificat ulterior. Chiar şi aşa, cartea descrie copilăria şi adolescenţa unui personaj ce ar putea fi identificat cu Vintilă Corbul. Multe dintre personajele romanului par a fi persoane alături de care autorul şi-a petrecut prima parte a vieţii. Astfel, tatăl eroului principal are acelaşi comportament rece şi dur, asemănător cu cel al tatălui autorului, Mihail Economu. La polul opus este personajul „unchiul Sunderland”, care îl iubeşte pe copil, îi face cadouri şi încearcă să şi-l apropie, găsind în acesta corespondentul tatălui vitreg, Constantin Popescu Corbul.
Sunt regele Franţei! Regele Soare! este dedicată Ioanei Corbul, femeia ce a reprezentat „marea dragoste” a autorului. După o mare decepţie, părăsit de prima soţie după numai 5 ani, Vintilă Corbul se îndrăgosteşte de fiica renumitului profesor universitar şi scriitor Ion Sân-Giorgiu. În acea perioadă, după ce toată averea familiei Sân-Giorgiu este confiscată de către regimul comunist, Ioana trăieşte alături de mama sa, la limita subzistenţei. Din cauza originii sale burgheze, a fost dată afară de la Conservatorul de Arte Dramatice şi se vede obligată să se angajeze muncitoare necalificată într-o fabrică de cuţite.
Sclavii pământului este al doilea roman scris de Vintilă Corbul, la numai 18 ani, şi ultima carte publicată înainte de a fi trecut de către comunişti pe lista scriitorilor interzişi. Urmează o perioadă de care scriitorul îşi aminteşte cu multă amărăciune. După război, toate proprietăţile familiei sunt confiscate. Vintilă Corbul şi familia sa sunt evacuaţi şi forţaţi să locuiască în bucătăria unui imobil şubrezit, într-una din cele patru camere locuite de patru familii. Diplomele sale nu mai sunt „valabile”. Vintilă Corbul, licenţiat în istorie şi magistrat, ajunge muncitor necalificat şi, ulterior, inginer la ICAB (Întreprinderea Canal şi Apă Bucureşti), unde lucrează aproape 15 ani. Şi astăzi îşi aminteşte cu nostalgie şi amuzament că singura construcţie realizată de el a fost o toaletă publică, undeva în centrul Bucureştiului.
Recomandat de bookiseala.ro
