Umberto Eco – Numele trandafirului

Numele trandafirului la o a doua lectură naşte alte interpretări simbolice. Aici e măiestria autorului. Dacă prima oară stai, ca cititor, cu sufletul la gură să vezi când se eliberează naratorul şi când domină personajul povestea,  a doua oară îl înţelegi parcă altfel pe Guglielmo, mai  radical, moral mai corect,  un Sherlok Holmes al feudalismului care vede şi ştie tot, fiind neliniştit că adevărul nu i se relevă, ci cade din întâmplare în calea lui şi asta îl nemulţumeşte pe acest mistic cu vorbe laice. Cititul nu e o acţiune uşoară, în cazul acestei cărţi, în care autorul închide şi deschide, cu chei diferite, un păienjenis de stări, cogniţii şi păreri despre lume şi viaţă. Eco este un nihilist şi lasă greu să transpară relaţia sa cu divinitatea, chiar dacă „dracu” este foarte frecvent prezent în gura închizitorului. La a doua lectură stai şi te întrebi de ce a ales epoca medievală semitocianul? De ce a refuzat o confruntare directă, bărbătească, fără menajamente cu lumea pe care o desacralizează? De ce s-a refugiat într-o mănăstire pentru a-şi predica obsesia materialistă, senzorialismul libertin? De ce nu dă nicio speranţă de mântuire lumii şi o pedepseşte dezvelindu-i misterele? De acelaşi autor Misterioasa flacără a reginei...

Umberto Eco – Misterioasa flacără a reginei Loana

Yambo, suferă un accident vascular în urma căruia îşi pierde memoria. Încercând să-şi recompună copilăria şi, mai ales adolescenţa, apelează, ajutat de familie şi de prieteni, la colectţile de reviste pentru copii, benzi desenate, romane de aventuri, scrisori, fotografii etc. Un al doilea atac cerebral îl aruncă pe Yambo în comă şi tot materialul biografic adunat se reorganizeza aleatoriu într-o înşiruire de vise, unele ciudat de coerente, ca nişte mici povestiri independente (despre anii fascismului şi ai războiului). O adevărata paradă de personaje din literatura de colportaj ante- şi postbelică, din lumea show-urilor muzicale şi de televiziune îl conduc pe muribund spre viziunea primei fete iubite în adolescenţă, care este totodată revelaţia morţii. Romanul se încheie cu o listă de peste 250 de trimiteri bibliografice, minuţios alcătuite, în care găsim afişe Fiat, desene de Walt Disney, traduceri italiene din Barbey d’Aurevilly, fotografii cu Josephine Baker şi Tyronne Power, ilustraţii cu fabulosul Mandrake şi, fireşte, cartea din 1934 a americanului Lyman Young – Misterioasa flacără a reginei Loana – de la care Eco împrumută însuşi titlul romanului său ilustrat. De acelaşi autor Cum se face o teză de...

Umberto Eco – Cum se face o teză de licenţă

Cum se face o teză de licenţă e un îndrumar ştiinţific despre cum se scrie o lucrare riguroasă. Studenţii, în primul rind cei de la secţiile umaniste, pot afla ce înseamnă teza de licenţă, cum să-şi aleaga tema şi să-şi organizeze timpul de lucru, cum sa intreprindă o cercetare bibliografică şi să ordoneze materialul, cum se redactează teza. Cuprins: Ce este o teza de licenţă şi la ce foloseşte • Monografie sau analiza de ansamblu? • Teza istorică sau teoretică? • Subiecte vechi sau contemporane? • Cum se transformă un subiect de actualitate în temă ştiinţifică • Identificarea surselor • Cercetarea bibliografică • Planul de lucru şi sistemul de fişe • Când şi cum se citează: zece reguli • Citat, parafraza, plagiat • Note de subsol • Avertismente, capcane, uzanţe. De acelaşi autor Vertigo. Lista...

Umberto Eco – Kant şi ornitorincul

În Kant şi ornitorincul,  Eco revine asupra unor concepte fundamentale pe care le elaborase în Tratatul de semiotică generală (1975), dovedind că gândirea semiotică evoluează şi ea în funcţie de noile solicitări epistemologice. El se revizuieşte fără complexe faţă de marii filosofi ai lumii (de la Aristotel la Kant şi Heidegger), rediscutând cu mult aplomb teoretic chestiuni dintre cele mai controversate, precum semioza perceptivă, iconismul, raportul dintre limbaj, corp şi experienţă, referinţă etc., din perspectiva cea mai recentă a ştiinţelor cognitive. De acelaşi autor O teorie a...

Umberto Eco – Istoria urâtului

Făcând pandant cu Istoria Frumuseţii, acest volum fastuos ilustrat, apărut sub atenta coordonare editorială a scriitorului şi semioticianului Umberto Eco, este o adevărată delectare intelectuală, oferind cititorului o analiză diacronică a conceptului estetic de Urât şi a variilor sale materializări în artele plastice (pictură, în primul rând), în gândirea filozofică şi în texte beletristice. De acelaşi autor Istoria...