După succesul pe care l-a înregistrat în rândul iubitorilor de ficţiune cu ediţia în limba română a celui mai recent roman al lui Umberto Eco – Cimitirul din Praga –, Editura Polirom le propune cititorilor o noua traducere din opera reputatului scriitor si semiotician italian, unul dintre cei mai importanti ginditori contemporani. Este vorba despre volumul Cum ne construim duşmanul, aparut de curând, în traducerea Ştefaniei Mincu, în cadrul colectiei „Plural” – o lucrare de interes pentru iubitorii de eseistică. Problema duşmanului colectiv a devenit un subiect predilect al lui Umberto Eco şi face obiectul primeia dintre scrierile reunite în acest volum. Angajate sau pline de umor, celelalte texte ne oferă subtile analize pe teme ca absolutul, astronomiile imaginare, tezaurele catedralelor, insulele pierdute, destinul literar al lui James Joyce în epoca fascistă sau chiar WikiLeaks. Umberto Eco – Reflectii despre WikiLeaks (fragment publicat cu acordul editurii Polirom) Odata, pe vremea lui Orwell, se putea concepe Puterea ca un Big Brother, un Frate Mare care monitorizează orice gest al fiecăruia dintre supuşii săi, mai ales atunci când nimeni nu-şi dă seama. Marele Frate televizual este o biată caricatură, pentru că acolo toţi pot monitoriza ce se întâmplă cu un mic grup de exhibiţionişti care se adună tocmai pentru a fi văzuţi – prin urmare, afacerea are o relevanţă pur teatrală sau psihiatrică. Dar ceea ce pe timpul lui Orwell era încă profeţie astăzi s-a adeverit pe deplin, deoarece Puterea poate controla orice mişcare a supuşilor cu ajutorul telefonului mobil al acestora, orice tranzacţie încheiată, orice hotel vizitat, orice autostradă parcursă cu ajutorul cărţilor de credit, orice vizită într-un supermarket cu ajutorul televiziunilor cu circuit închis – şi aşa mai departe –, şi, astfel, cetăţeanul a devenit victimă totală a ochiului unui Frate Foarte Mare. Cel puţin, aţa gândeam noi până mai ieri. Dar acum se demonstrează că nici măcar tainitele...