Lev Tolstoi – Teatru

Lev Tolstoi era extrem de nemulţumit de situaţia sa. De la statutul social, la care a renunţat, în favoarea soţiei, la toate prerogativele vieţii aristocratice, până la aspectul fizic. Chiar tânărul Tolstoi recunoştea la un moment dat că natura a dat greş cu fizionomia lui. Orice aluzie la fizicul lui îi este neplăcută, se îndoieşte că ar putea exista vreodată „o fericire pământească pentru un om care are un nas atât de lat, buze atât de groase şi nişte ochi mici, cenuşii”. Tocmai de aceea s-a ascuns încă de timpuriu sub masca bărbii, pe care vârsta avea s-o împodobească în timp cu fire argintii. Dar, dindărătul bărbii, cei doi ochi cenuşii ţintuiesc dintr-o singură privire, ca o lamă de cuţit. Se spunea că nu exista niciun mijloc de apărare contra unei priviri aruncate de Tolstoi asupra cuiva. Turgheniev, Gorki şi mulţi alţii au ţinut mărturie că nu se putea minţi sub privirea pătrunzătoare a lui Tolstoi. În 1859 scriitorul a fondat o şcoală pentru copiii ţăranilor din Iasnaia, urmată de alte 12, ale căror principii libertine au fost descrise în eseul „Şcoala de la Iasnaia Poliana”. A scris de asemenea câteva cărţi pentru copiii ţăranilor. Deşi sistemul educaţional promovat de el nu a avut viaţă lungă, şcolile de la Iasnaia Poliana pot fi cu succes declarate ca premergătoarele sistemului educaţional step-by-step din zilele noastre. De acelaşi autor Doi husari. (Colecţia...

Mario Vargas Llosa – Teatru

Premiul Nobel pentru Literatură, 2010 „cartografierea structurilor puterii și pentru imaginile sale tranșante ale rezistenței, revoltei și înfrângerii individuale” Teatrul şi imagistica acestuia constituie, sunt sigur, un gen privilegiat care are posibilitatea sã reprezinte neliniştea acelui labirint de îngeri, demoni şi minuni care nu este altceva decât sãlaşul dorinţelor noastre. Dacã în Lima anilor ’50, oraşul în care am început sã scriu, ar fi existat o mişcare teatralã, este foarte probabil ca, în loc de romancier, sã fi devenit dramaturg. Pentru cã teatrul, de pe vremea când încã purtam pantaloni scurţi şi am vãzut la Teatrul Segura o punere în scenã a piesei Moartea unui comis-voiajor de Arthur Miller […], a fost prima mea iubire. […] Deşi mi-am dedicat viaţa altor genuri de literaturã, iubirea precoce pentru teatru nu s-a stins niciodatã şi a continuat sã pâlpâie acolo în umbrã, dând dovadã în acest sens chiar piesele cuprinse în acest volum. Scrierea lor a fost o permanentã plãcere şi în acelaşi timp o lecţie de modestie şi de sintezã, cãci, spre deosebire de romancier, care este atotputernic şi extrem de liber, autorul de teatru trebuie sã-şi accepte condiţia de simplã piesã a unui mecanism în care actorii, regizorii, scenografii, la fel cu timpul şi mijloacele, joacã un rol principal în succesul sau eşecul spectacolului. MARIO VARGAS LLOSA De acelaşi autor Mătuşa Julia şi condeierul Scrisori către un tânăr romancier Elogiu mamei vitrege Lituma în Anzi Odiseu şi Penelopa Războiul sfârşitului lumii Cine l-a ucis pe Palomino Molero? Kathie şi hipopotamul Scrisori către un tânăr romancier Peştele în apă Order Teatru Preţ @ RON22,00 Qty: Adauga in cosul de...

Witold Gombrowicz – Teatru

Volumul de faţă reuneşte piesele de teatru ale celebrului scriitor polonez – Ivona, prinţesa Burgundiei, Opereta, Istoria, Cununia, şi înseamnă o bună ocazie de a descoperi şi o altă faţetă a scriitorului, foarte plăcută pentru cititor, cititor care va descoperi teatrul scris de Witold Gombrowicz. Asta în ciuda faptului că Witold Gombrowicz considera teatrul un „gen mort”. Teatrul l-a fascinat pe Gombrowicz de timpuriu. Era cunoscută pasiunea lui pentru Shakespeare, din care ştia să recite scene întregi pe dinafară. De multe ori, în referirile la propriile piese, le considera parodii shakespeariene. Talentul dramaturgic al lui Gombrowicz a dat naştere unor piese de teatru care se dovedesc foarte actuale la o lectură recentă, oferind regizorilor talentaţi neistovite posibilităţi de a-şi manifesta personalitatea. Aşa se şi explică prezenţa constantă a teatrului gombrowiczean pe scenele lumii. Dovada peremptorie a ataşamentului lui Gombrowicz pentru opera sa dramatică este faptul că opera cu care a vizat „genialitatea” şi „nemurirea”, sperând să scrie un nou Faust sau un Hamlet, a fost piesa Cununia. De acelaşi autor Trans-Atlantic Order Teatru Preţ @ RON39,99 Qty: Adauga in cosul de...

Teatru:”Povestea pulii,” la Cafe DeKO

Marti, 23 februarie, Teatrul Tandem din Piatra Neamţ pune în scenă la Cafe DeKO, din Bucureşti, strada Smârdan, vestita poveste a lui Ion Creanga – POVESTEA POVEŞTILOR sau POVESTEA PULII, cum ştim toti că se mai numeşte. Povestea nu s-a publicat în timpul vieţii autorului, ci mult după. A fost scrisă în 1878 şi citită de autor la o şedinţă a societăţii literare Junimea, dar a fost tipărită mult după moartea scriitorului, în 1939, într-o ediţie de lux la Editura pentru Literatură şi Artă „Regele Carol II”. Pe timpul lui Ceauşescu a fost interzisă. Începînd din 1990 a fost reeditată de mai multe ori, tradusă în engleză şi franceză, însoţită de ilustraţii şi publicată şi sub formă de înregistrare audio. Manuscrisul poveştii se găseşte la Biblioteca Academiei Române. Povestea poveştilor e scrisă în stilul lui Creangă. Un ţăran semăna holda, când trecu Hristos şi Sfântul Petru. Fiind întrebat, Bădia, ce sădeşte de către Fiului lui Dumnezeu, a zis obraznic, fără a-l recunoaşte: „păi nişte pule”Atunci,Fiul lui Dumnezeu l-a blagoslovit şi i-a spus că „dacă pule sădeşte, pule să culeagă”. La vremea culesului, mirare mare. }n loc de p[pu;oi, puzderie de pule. „”Ţăranul iese cu ele la piaţă şi strigă în gura mare numele mărfii. O domniţă suavă se apropie şi-l ceartă pe precupeţ. Dar până la urmă îi dă 500 de lei şi pleacă la drum cu odorul ascuns. Ajunsă acasă, îl parfumează, îl înveleşte într-o batistă şi-l aşează într-o cutie aurită, pe care o pune într-o ladă. Într-una din zile, Popa o cheamă la un botez. Se chercheleşte şi-i vine dor de pulă.   Dar nu are obiectul cu ea. Dă să plece. Nu este lăsată de gazde. Atunci îl roagă pe ierarhul locului să-i aducă de acasă o cutie. Preotul încalecă degrabă şi pleacă la drum. Ajunge în casa domniţei, deschide lada, ia cutia şi pleacă. Obosit...

William Shakespeare – Romeo şi Julieta

E gingaşă iubirea? Nu! E cruntă! Ca spinul te înţeapă şi te-înfruntă. Opera începe într-o piaţă publică din Verona unde Sampsonsi Geson poartă discuţii despre ura lor pentru familia Montague. Apoi îşi face apariţia şi Benvolio care încearcă să-i despartă, dar lupta continuă o dată ce vine şi Tybalt. Toţi aceştia au fost convinşi să renunţe la conflict de către copiii celor două familii. Apoi Lady Montague întreabă de Romeo, iar Benvolio şi Montague îşi fac planuri pentru a-l face să renunţe la iubirea care-l mistuie. În scena a doua a actului 1, Paris îi spune lui Capulet că vrea să se însoare cu Julieta, dar acesta nu renunţă usor. Romeo află de la servitorul lui Capulet că va avea loc o petrecere la palat şi se hotărăşte să participe la aceasta. Julieta este anunţată de mama sa că Paris doreşte să o ia în căsătorie, dar ea refuză. La petrecerea organizată de Capulet, Romeo alături de Mercutio, Benvolio şi Tybalt îşi fac apariţia. Purtând însă măşti, Romeo reuşeşte să vorbească cu aleasa inimii sale şi chiar să o sărute. După acest moment, cei trei prieteni de care era însoţit Romeo, află ca acesta s-a strecurat în grădina Capuletilor pentru a vorbi cu Julieta. În urma acesteia, Romeo pleacă la părintele Lorenzo pentru a-l ruga să-i cunune pe cei doi îndrăgostiţi. Mai târziu, cei patru prieteni discută între ei, dar sunt întrerupţi de doica Julietei care vrea să se asigure că planurile lui Romeo sunt cât se poate de sincere. După ce află acest lucru, ea îi spune Julietei, care se duce la părintele Lorenzo pentru a se spovedi. Aici, ea se întâlneşte cu alesul inimii sale cu care se şi cunună. Dupa aceasta, într-o piaţă publică are loc o confruntare…. De acelaşi autor Hamlet Visul unei nopţi de...