Stelian Tănase – Cioran şi Securitatea

Cu o lungă carieră de „suspect”, ce a început la scurt timp după instalarea regimului comunist (dosarul a fost deschis, formal cel puţin, în ianuarie 1954) şi a continuat până la căderea acestuia din urmă (exista chiar un document strict secret din 5 mai 1990, cu care pare să se fi închis urmărirea informativă), Emil Cioran a fost acuzat nu atât de simpatiile legionare din anii ’30, cât pentru faptul că a păstrat legăturile cu rude şi cunoscuţi din România şi a desfăşurat „activităţi duşmănoase prin scrierile lui «filosofice» (ghilimelele aparţin dosarului) cu caracter...

Stelian Tănase – Skepsis

Skepsis este un roman fastuos, unde violența extremă de Ev Mediu se întîlnește cu o rară gingășie. Este o curte a miracolelor, înconjurată de venerație și superstiții. Skepsis este o meditație despre scurgerea timpului. Totul trece – Imperiile, omul, zeii. Romanul își extrage seva din cronici și documente de arhivă, dar și din presa secolului XX și din amintiri, mai ales din vise. Skepsis este înainte de toate o fabulație, un joc cu imaginația. Poveștile lui fermecătoare sunt pur și simplu o metodă la îndemână de a aduce împreună lucruri disparate precum căderea Bizanțului, trădarea lui Iuda, melancolia geniului, marile iubiri, soarta Europei, impostura actualității, oglinzile și împreună cu ele, Diavolul (veche obsesie a autorului). Skepsis ne învață un lucru simplu – „Pentru a exista lumea trebuie întâi...

Cartierul latin al Bucureştilor

Stelian Tănase Este o coincidenţă ciudată. În ultimii ani am străbătut cu pasul zona Matache Măcelaru ( cuprinsă între străzile Berzei, Virgiliu, Buzeşti, Griviţa, Polizu, Popa Tatu, Gara de nord) de sute de ori. Secretul este că mă documentam pentru un roman (“Moartea unui dansator de tango”, editura TREI 2011 ) a cărui acţiune am plasat-o aici. Am descoperit aceste străzi la mijlocul anilor 90 din cauza cîtorva anticariate care funcţionau aici şi pe care le frecventam. Aşa am ajuns să străbat străzile în toate sensurile, să înţeleg geografia locului. Mi-a apărut ideea să folosesc lumea dispărută de aici ca fundal pentru un roman. Plimbările mele singuratice au fost destul de triste pentru că trebuia să imaginez în spatele zidurile igrasioase, prăbuşite, trecînd pe lîngă calcanele acoperite de afişe veche, viaţa animată şi extrem de colorată din anii cînd personajele mele “evoluau” în aceste locuri. În cartier trăise o populaţie numeroasă. Străzile erau pline de cîrciumi de la cele de lux pînă la birturi simple. Erau şi multe cinematografe, ateliere, bordeluri, magazine moderne şi mici prăvălii de tot felul. Aveam în urechi zgomotul imaginar al cartierului în epoca maximei lui înfloriri. Vedeam o stradă, pieţe, pasaje, trotuare foarte vii, animate, gălăgioase, o lume extrem de pestriţă. Un amestec de lume comerciala şi culturală intensă. continuare:...

Stelian Tănase – Maestro

De Marius Ghilezan Prin “Maestro,” Stelian Tănase erupe din asceza scriiturii de azi, precum un vulcan noroios ce sperie prin forţă şi intensitate. Altfel nu se explică retragerea belicoşilor săi critici printre metereze, de unde preferă să cârcotească, nu să-i citească opera. Sigur că autorul pierde datorită meseriei din care îşi duce existenţa, dar şi a păcatelor de a nu fi înscris în nici într-un curent intelectual, pro sau contra liderului efemer.Supusă unei lecturi atente, “Maestro” nu este o carte despre viaţa enoriaşilor care se închină “la cultul zeului rating.” Tina Marcu, reporterul trotil al unei televiziuni, care “satisface instinctele vulgare ale maselor,” nu este personajul principal, cum s-ar crede la o lectură sumară. Drama regăsirii tatălui fugar, în persoana lui Avram Duca, scriitor de prestigiu în Franţa, pare că ar compune firul epic. Dar Stelian Tănase nu ne lasă să încadrăm cartea într-un gen literar. Îşi transferă angoasa socială în Emiluţa, povestitoarea care nu vede chipuri proprii, “doar voci, păreri, himere.” Aici e locul în care Stelian Tănase evadează din pluton. Părând că ciopleşte “busturi de piatră fără expresie, mutre oficioase” din lumea de azi, el, prin Emiluţa lui, pune o tuşe groasă peste România din totdeauna: a vulgarităţii, a clevetelilor, a tabieturilor şi a închinărilor colective la cultul falsului. La fel ca şi Henry Miller sau Charles Bukowski, fuge din postura terapeutui de serviciu al unei lumi bolnave. El nu e medicul curant al societăţii. Prin vervă şi scriitură alertă, mai nou, trivială, Stelian Tănase nu-şi etalează forţa sa lirică, nici dezarmanta onestitate. Totuşi, cititorul poate culege, printre rânduri, câteva sensibilităţi ale creatorului: “Ieri s-a aşezat în faţa ferestrei, nu mă lasă să văd ploaia. Îmi place soarele: Se întunecase în casă. Corectam un capitol din roman. Uneori, scârnăvia se întinde lascivă pe masa mea de scris. Îmi îngână un cântecel, mă priveşte. O gonesc cu prespapierul....

Stelian Tănase – Moartea unui dansator de tango

Bucureştiul anilor 40 – cu strălucirea şi mizeria lui, zgomotos, suferind în tăcere, aflat în situaţia-limită a unei ocupaţii străine. E un oraş care dansează deasupra unui vulcan. Bordelul „Maria Theresa”, Gara de Nord dau decorul acestei lumi crepusculare. Aici evoluează prostituate, artişti de varieteu, gangsteri, agenţi de bursă neagră, ofiţeri ruşi albi şi roşii. Periferia şi pegra… Moartea unui dansator de tango are toate ingredientele unui bestseller: acţiune trepidantă, conflict, dramă, atmosferă, personaje captivante. Le ţii minte mult timp după ce ai închis cartea. Pe Gogu Vrabete te aştepţi să-l zăreşti într-o seară, pe un trotuar, în mulţime, cu una dintre cravatele lui elegante, în pantofii „cu scârţ şi placheuri”. Fredonează un şlagăr lansat de Carlos Gardel şi se uită lung după o femeie frumoasă. Într-un roman provocator, Stelian Tănase dă suflu acestui personaj extraordinar – Gogu Vrabete zis Tango. E un dansator pe care pasiunea pentru o femeie îl transfigurează. E un joc de oglinzi, şi unul al contrariilor. O existenţă când sordidă, când înălţătoare. E un roman în care „Istoria” cu I mare e doar rama tabloului, pentru un parcurs pe muchie de cuţit. Chiar asta este definiţia unui tango. O muchie de cuţit pe care...