Posted by
Ilă Citilă on Sep 6, 2010 in
Bookshop,
Poezie |
0 comments
În Spitalul manechinelor apare omul-păpuşă, unu’ care se lasă îmbrăcat şi dezbrăcat în văzul lumii, o făptură derutantă, un fel de paralitic într-un spital. În volumul Norei Iuga, el nu mişcă, nu vorbeşte decît înlăuntrul său, ca într-un joc de-a v-aţi ascunselea: „observi cum îţi fur vorbele cum îţi mut patul când eram tânără mă îndrăgosteam în mai acum mă îndrăgostesc în octombrie soarele meu bostanul meu doldora de seminţe orice ascunzătoare e o mărturisire“. De acelaşi autor Dactilografa de...