25.00 – 12.50 Lei Îl ascultam, pe vremuri, la cenaclu pe Sorin Gherguţ cu o atenţie aproape anxioasă, în aşteptarea surprizei. Şi, ori de câte ori l-am ascultat – sau, apoi, l-am citit –, oricât de mult m-am obişnuit cu amestecul exclusiv de autoironie, sarcasm şi euforie a dezastrului, surpriza poetică, raderea de tot a preparativelor, aşteptărilor, reflexelor, nu înceta să mă ia pe nepregătite. Orice, volumul publicat de Sorin Gherguţ după opt ani de tăcere, e o continuă surprindere în ofsaid, o dinamitare voioasă a tot ce ştiam despre „hazurile şi glumele” lui Gherguţ, despre calambururile sale „supreme”, despre arta, reinventată, a „drevenirii”. N-am cum să vă stric surpriza spunându-vă că aveţi acum în faţă un Gherguţ de o atroce – şi admirabilă – maturitate. Simona Sora Strălucitoare, imprevizibile, impertinent-elitiste, esențializate și paradoxale, infralogice și exacte, versurile lui Sorin Gherguț sunt simultan un fel de punk ontologic și hip-hop metafizic. Produc la citire crampe mentale și eliberează apoi în tine endorfinele care să-ți dea încrederea că poezia încă este posibilă. T.O. Bobe Poezia, nu-i așa, trebuie să fie rușinoasă și discretă, aș spune ca o fată mare, dacă nu ar fi considerată în același timp demodată și neseducătoare. Poezia trebuie să stea la locul ei, să aștepte să-i vină rândul, poate în alt secol, în alte vremuri, cu alți oameni și alte obiceiuri. „Nu, nu se poate, înălțimea ta, că e prea rufoasă! Nu se cuvine să se arate în lume în halul în care e!”, îi spunea prințului însuși tatăl Cenușăresei. Iar continuarea era: „fata se așeză pe un scăunel, scoase din picior papucul de lemn ce trăgea câteva ocale, și încălță condurul, care-i veni ca turnat”. Cercul Poeților Apăruți își propune să le ofere poeziei și poeților condurul vizibilității, fără a-i deposeda de dragii lor saboți grei din lemn cu care se strecoară lent și obligatoriu...
