Tudor Eliad – Timişoara,mon amour

Timişoara,mon amour este foarte postmodernă. În discursul epic, care este scenariul, este eseu, este sarja humoristică. Una peste alta, cred că merită ca presupuşii scenarişti de la noi să încerce să vadă dacă nu se poate face un film. Dincolo de episoadele amuzante sau hazlii, de întâmplările neplăcute, de „procesul“ şi asasinarea lui Ceauşescu, de avatarurile Televiziunii Române, de ultimul congres al P.C.R., de prezenţa pe platourile de filmare a agenţilor ambigui sau dubli, cititorul, fie el avertizat sau naiv, ar putea să-şi pună întrebarea, o întrebare care-ţi dă fiori: dar dacă delirul vesel, disperat şi credibil cu moderaţie al autorului nu este decât un palid reflex al realităţii Le...

Rui Zink – Banca de rezerve

Banca de rezerve este un roman care se construieşte în jurul unei întâmplări tragice, accidentul mortal al unui copil de patru ani, ce dezlănţuie o furtună de reacţii succesive. O tragedie care se extinde dincolo de legăturile de rudenie proxime. Accidentul în sine serveşte drept un sinistru şi lugubru pretext pentru introspecţii şi devoalări ale diverselor personaje, faţă de ele însele şi faţă de ceilalţi, în cadrul unor rapor-turi complicate, într-un joc psihologic periculos şi extenuant. Catastrofa iniţială dezlănţuie un şir întreg de alte catastrofe personale, existente deja în stare latentă şi care aşteptau parcă un moment „propice“ pentru a ieşi la suprafaţă. „Este posibil să ai o perspectivă inovatoare asupra unor lucruri banale? Da. Asta face Rui Zink.“ Atlântico De acelaşi autor Cititorul din...

Mihnea Rudoiu – N-are momentan titlu

De Ovidiu Dima Cu J.D. Salinger, scriitorul Mihnea Rudoiu are în comun limbajul şi sexul personajului principal. Dacă americanul nu avea voie să publice acum jumătate de secol, cartea românului nu are voie să nu stârnească atenţia. Măcar, prin originalitatea coperţii. “N-are momentan titlu” e o pictogramă pixellată a realităţii generaţiei messenger, fără Photoshop sau alte acuareli. “De veghe în lanul de secară” este o naraţiune la persoana I care povesteşte despre eşecurile adolescentului Holden Caulfiel, într-un mod trivial. Dacă tânărul lui Salinger este exmatriculat pentru că pică la patru materii, Ralph Thomason, din “N-are momentan titlu” a lui Rudoiu, este un tocilar. Ce au în comun cei doi? Aceiaşi limbă a străzii şi căutarea perfecţiunii. De ce să cumperi o carte care nu are momentan titlu? Cum de a acceptat editura Curtea veche aşa un manuscris? Confuz, dar provocat de copertă, m-a prins rapid subiectul. Adolescentul din Phyenhy (ingenioasă scriere a oraşelor româneşti), pe lângă platitudinile vieţii de şcolar, are şi trăiri circumstanţiale vârstei: masturbarea. Personajul principal nu e un filosof ca Liiceanu, înţeleptul care recunoştea în “Epistolar” că n-a practicat niciodată această acţiune juvenilă. “Dimineaţa… manevram pitpalacu’ cu mişcări de amator hotărât să treacă la profesionalism.” Descrierile seamănă cu cele ale lui Philip Roth, dar nu deranjează. Scriitorul român nu impresionează atât de mult prin acţiuni spectaculoase, ele făcând parte din viaţa fiecăruia dintre noi, dar scrierea este delicioasă. A agăţa pe cineva pe net nu e un lucru ieşit din comun. Dar a te întâlni cu sora, e ceva mai deosebit. Prăjitura editorială din bucătăria lui Rudoiu poate fi servită la orice oră din zi sau din noapte. Efortul autorului de a “ridica haltere cu greutăţile argoului spre a-i întări muşchii trivialităţii” nu este pe placul multor cititori. E greu să fii un nou William S. Burroughs într-o lume a obscenităţii delirante ce face casting la...

Elif Shafak – Sfântul nebuniilor incipiente

Romanul Sfântul nebuniilor incipiente spune povestea unui grup de prieteni, cu nesfârşitele lor încercări de a-şi îndeplini visurile, menirea sau pur şi simplu de-a nu-şi pierde minţile. Ömer, Abed şi Piyu sunt colegi de camera, veniţi de puţin timp în Statele Unite. Ömer este din Istanbul, urmează un doctorat în ştiinţe politice şi e îndrăgostit de o feministă americană, care se simte străina in tara ei, are o multime de obsesii si tendinte sinucigase. Abed isi continua studiile in biotehnologie si e in permanenta ingrijorat – din cauza modului scrintit de viata al lui Ömer, de o vizita neasteptata din partea propriei mame sau de prejudecatile americanilor impotriva arabilor. Iar Piyu e spaniol si isi doreste sa devina dentist, in ciuda fobiei lui acute fata de obiectele ascutite. Fiecare personaj este dezorientat intr-un fel sau altul, iar monologurile lor sunt o incercare de a descoperi ce-si doresc in viata si, eventual, de la cine. O abordare contemporana a unor teme majore precum iubirea, prietenia, cultura, nationalitatea, exilul si nevoia de a apartine cuiva, undeva. „Un roman tragicomic, povestea unui grup de prieteni absolut neobisnuiti care incearca din greu sa se gaseasca pe ei insisi in America zilelor noastre. “ (The Economist) „Romanul lui Elif Shafak ascunde, intr-adevar, ascunde semnificatii  neasteptate. Autoarea cunoaste prea bine atat spaima, cat si iubirea pe care le sadeste in sufletele noastre strainatatea. Mesajul ei, dezbracat de infloriturile multiculturale, este simplu si profund umanist. Viata in lumea moderna, lipsita de granite, il poate aduce chiar si pe cel mai puternic dintre noi pe marginea abrupta a unei nebunii incipiente.“ (The Washington Post) „Elif Shafak descrie ciudateniile si metehnele personajelor sale in cele mai plastice detalii, iar personajele ajung sa distinga si sa inteleaga lucruri pe care, din pacate, am ajuns sa le ignoram prea des. “ (The San Francisco Gate) De acelaşi autor Bastarda...

Alexandre Jardin – Fiecare femeie este un roman

Mitomane, aventuriere, subversive, tandre, crude, pasionale… Un elogiu adus de Alexandre Jardin femeilor care, într-o formă sau alta, i-au făcut educaţia sentimentală. O galerie impresionantă şi diversă: mama – care domină ansamblul, Liberté – partenera lui speriată de căsătorie, o învăţătoare, o profesoară de matematică, o vecină, o autostopistă, o editoare, o vecină, iubite de o noapte… Nu-i rămâne decât să le asculte atent şi să înveţe de la ele plăcerea, curajul, luciditatea, fericirea. Sau nefericirea. Fiindcă fiecare femeie este un roman. „Jardin a înţeles prea bine: literatura începe atunci când îţi aminteşti mai ales de femeile pe care nu le-ai avut.“ (Le...