Bruce Benderson – Românul. O autobiografie erotică

39.90 – 25.00 Lei România încă mai e o ţară exotică, mereu provocatoare, ne-o demonstrează Bruce Benderson, gay-american, supraponderal, între două vârste, care s-a îndrăgostit la Budapesta de Romulus, un tânăr vagabond român. Cartea a avut un succes enorm în Franţa, autorul fiind primul american răsplătit cu premiul Prix de Flore. Dacă pentru pasionaţii de literatură erotică e un bluf, o cacialma, fără orgasme, pentru cititorii de romane psihologice e un bun pretext de comentarii şi de dispute aprinse. Aventura de o noapte a personajului principal se transformă într-o pasiune masochistă. Autorul ştie că este dijmuit de tânărul, care nu şi-a ascuns niciodată orientarea hetero şi care cheltuie banii cu prostituatele din ţara lui. Bruce Insistă cu patimă să-i cunoască tainele, vicleşugurile şi lumea ascunsă. E clar că nu e o ficţiune. Nici un romancier nu ar fi putut, după vreo documentare acerbă, să redea atât de bine, România tranziţiei. Pur şi simplu s-a îndrăgostit de junele sibian, recunoscând încă de la începutul cărţii că “este flămând după Romulus.” Pentru a-l cunoaşte mai bine pe Casanova ciocolatiu şi cu nasul mare, plin de cicatrici, a studiat în amănunt istoria românilor. Dacă lecţia despre trecut a absolvit-o cum laudae, nu a fost admis la catedra de profitologie, în care conaţionalii noştri pot preda cursuri la marile academii. Primit în familia lui Romulus ca o vacă bună de muls, autorului i se oferă toată cinstea “dacă are bani.” Ba mai mult, i se face o contraofertă. I se dă chiar şi pe Renei, fratele mai mic al lui Romulus, în contrapartidă.Autorul insistă pe parcursul “poveştii care-i sfarmă creierii, bucată cu bucată” să se compare cu regele Carol al ll-lea. Aici, chestiune pare forţată, chiar dacă recunoaşte: “mi-am dat seama tot mai limpede că Istoria, la fel ca şi istoria mea, este în mare parte un roman pornografic.” Romanul autotintitulat erotic prinde...

Boris Cyrulnik – Murmurul fantomelor

Aparent, între Marylin Monroe şi Hans Christian Andersen nu este nici o asemănare, deşi cuvântul „poveste” ar putea fi un element comun al vieţilor lor. Marylin Monroe a fost un copil nelegitim, cãruia nici mama, nici orfelinatele, nici familiile adoptive nu i-au putut da afecţiunea de care avea nevoie. Rolurile sau marile iubiri n-au ajutat-o să treacă pragul disperării, care a dus-o la sinucidere. Cu mult înaintea acestui eveniment, prin 1805, mama lui Hans Christian a fost forţatã sã se prostitueze de propria ei mamã. Însãrcinată fiind, a fugit de acasã şi s-a cãsãtorit doar pentru a-i oferi copilului ei un cãmin. Hans Christian Andersen a avut o mamă iubitoare, dar pe care alcoolismul a ucis-o. Crescut cu dragoste de bunica sa şi trăind într-o comunitate în care basmele cu personaje fantastice, sărbătorile şi procesiunile formau o bază culturală solidã, a reuşit sã se smulgã din noroiul originii sale. Asemeni vieţii lui Marylin şi a lui Hans Christian, existenţa miilor de copii abandonaţi, abuzaţi, traumatizaţi sau orfani este marcată de fantomele violenţelor îndurate. Unii reuşesc sã le depăşească, alţii nu. De ce, cum, ce-i diferenţiazã? Boris Cyrulnik răspunde acestor întrebări prin introducerea unui concept propriu, numit rezilienţã. Ce este rezilienţa, cum apare, cum se dezvoltă, care este rolul sãu în evoluţia psihică a copilului şi, mai târziu, a adultului, iatã temele dezbătute în paginile acestei cărţi. Rezilienţa nu e o minune, nici o reţetă a fericirii, „este o strategie de luptă împotriva nefericirii, care ne ajută să-i smulgem vieţii clipe de plăcere în ciuda murmurului fantomelor din străfundurile...

Sorin Pui – S-au deschis cerurile

M-am străduit să ilustrez şăgălnicia şi inconsecvenţa gândului, zbaterea şi degringolada lui, gândul ca o apă de munte ce poate rupe uneori totul în cale, deopotrivă cu gândul ca nimic, nimeni şi niciunde, ca negare absolută. Am alăturat toate aceste cuvinte care în final au construit o carte în încercarea de a reda efortul dubitativ al unui individ pus în situaţia de a alege, care deşi este străfulgerat de miracolul re-îndrăgostirii ştie că orice alegere ar face, va avea regrete iar pe de altă parte că întârzierea luării unei decizii îi va periclita toată această fericire neaşteptată. Ceea ce l-a înălţat îl va şi distruge şi intuind pericolul trăieşte înfrânt şi paradoxal cu speranţă, un observator mut incapabil de gest, Ochiul care doar le vede pe toate, urmărind neputincios dezastrul diluării sentimentelor sale. Rămâne amintirea efortului parcurs înspre luminare, sper. Într-un anume fel, cerurile se deschid mereu...

Stephen Vizinczey – Elogiu femeilor mature

Debarcat în Canada cu un bagaj sumar, cam 50 de cuvinte englezeşti, şi un altul apăsător, amintirile sîngeroase ale Revoluţiei maghiare din ’56, Vizinczey depăşeşte momentul sinuciderii şi, ulterior, al depresiei, prin scrierea acestui roman vindecător, salvator, surprinzător.  Vîndut în peste 4 milioane de exemplare, tradus în principalele limbi europene, romanul îşi continuă ascensiunea, la aproape 40 de ani de la apariţie, datorită abordării vitalizante şi veridice a iubirii, scutind cititorul de sentimentalisme ieftine, dar copleşindu-l cu fermecătoare luciditate şi naturaleţe. O lucrare strălucită. După ce o citeşti, îţi dai seama că Vizinczey ştie cu adevărat, în vreme ce Henry Miller şi restul – poate chiar D. H. Lawrence – doar credeau că ştiu. (Sunday Citizen) O capodoperă… un mare roman în tradiţia europeană, departe de fantasme şi nevroze, încearcă să desluşească cititorului adevărurile vieţii. András Vajda, eroul principal, citeşte femeile mature aşa cum Vizinczey face dragoste cu cartea. Un roman al cunoaşterii pentru toţi tinerii, femei şi bărbaţi, care se apropie de malurile fermecate şi angoasante ale sexualităţii. Un tratat de umanitate. (Le Monde) Context erotic, jocuri, frustrări, greşeli naive, umilinţe, veselie, plăceri înlăcrimate… Vizinczey nu exagerează, scrie cu o detaşare căreia nu-i lipseşte ironia, stilul său evocator ne eliberează de angoasele care, deseori, însoţesc dragostea. O capodoperă în care sexul este, în acelaşi timp, învăţătură şi literatură. (Ajoblanco) Este, fără îndoială, cea mai incredibilă aventură literară a ultimilor ani… practic n-a părăsit niciodată lista celor mai bine vîndute romane… O poveste amuzantă, un stil sobru, dar ireproşabil, o viziune nonconformistă şi profundă, are tot ce-i trebuie....

Ayelet Waldman – Dragostea şi alte lucruri imposibile

Cu sinceritate şi umor, Ayelet Waldman a conceput un roman minunat al zilelor noastre, prezentând absurdităţile vieţii moderne şi reamintindu-ne de ce îi iubim pe unii oameni orice s-ar întâmpla. Pentru Emilia Greenleaf, viaţa este în acelaşi timp o comedie a erorilor şi un teren minat cu emoţii copleşitoare. Şi-a găsit sufletul pereche în persoana lui Jack, şi fiul acestuia, William, precoce şi enervant, devine responsabilitatea ei principală în fiecare miercuri. Însă moartea fetiţei ei nou-născute o aruncă într-o depresie copleşitoare, care o face să izbucnească în lacrimi la vederea oricărui copil; astfel, zilele de miercuri cu William devin aproape imposibil de suportat. Iar când întrebările neâncetate ale băiatului se îndreaptă spre moartea copilei dispărute, Emilia nu mai ştie ce să facă. Oare William nu înţelege că mila de sine este o slujbă cu normă întreagă? Însă, în mod ironic, chiar încercările ei stângace de a se imprieteni cu William o fac să înveţe cu adevărat sensul dragostei şi al...