Pierre Bayard – Cum vorbim despre cărţile pe care nu le-am citit

Captivi ai unui înţeles univoc, tradiţional al lecturii, marcat de respectul datorat textelor şi interdicţia de a le modifica, uităm că nu doar cărţile „citite”, ci şi cele pe care le-am răsfoit, despre care am auzit vorbindu-se sau pe care le-am uitat fac parte din universul nostru interior. Iar a vorbi despre o carte înseamnă tocmai a vorbi despre reprezentările subiective prin care o reinventăm permanent. Cu exemple pe cât de delectabile, pe atât de ilustre, de la Montaigne sau Valery la Oscar Wilde, Pierre Bayard ne arată cum putem ieşi din situaţiile delicate în care ne pun mulţimea şi diversitatea cărţilor. Şi, mai ales, ne dovedeşte că este posibil sa întreţinem o conversaţie pasionantă în legatură cu o carte pe care nu am citit-o, inclusiv cu cineva care nu a citit-o la rândul lui. De acelaşi autor Cum se ameliorează operele ratate? Order Cum vorbim despre cărţile pe care nu le-am citit Preţ @ RON22,95 Qty: Adauga in cosul de...

Leonid Andreev – Jurnalul satanei

Motivul iubirii unui nemuritor (în cazul de faţă, Satana) pentru o muritoare (frumoasa Maria, aşa-zisă fiică a lui Toma Magnus) aduce în discuţie latura romantică a scrierilor lui Leonid Andreev. Numai că Satana lui Andreev, comparativ cu Demonul lui Lermontov sau cel al lui Byron, este o demitizare modernă. Satana semnifică degradarea până la ultimele consecinţe a Demonului lermontovian. Pierzându-şi total grandoarea şi forţa, Satana este un învins al propriului ideal de iubire şi frumuseţe. În Jurnalul Satanei, „otrava mortală” se află în frumuseţea lipsită de conţinut a Mariei. Pierzându-şi iubita, Satana nu se mai poate întoarce de unde a plecat. Experienţa lui omenească este ucigătoare şi...

Paul Bogdan – Arevahar

Paul Bogdan transformă proza sa autobiografică in… teatru, iar în acest caz oferă ample indicatii de regie, mai ample decât acţiunea în sine, minimală şi metaforica (poetică), care însă nu pot fi puse în scenă decât pe calculator, aşa cum se procedează cu probele tehnice ale unor clădiri sau maşini, experimentate şi continuu refăcute pe monitoare complexe. Astfel, autorul realizează în premieră, cel puţin la noi, sincretizarea ingenioasă a celor trei genuri literare: liric, epic şi dramatic. Înclin să cred că acest mod de scriere poate fi o soluţie mult aşteptată pentru literatura viitorului, prea mult aşteptată după „eliberarea” cugetului estetic acum aproape două decenii.[…] Sigur că toate aceste artificii, deloc artificiale, ci cu suflet sigur, fac din Arevahar o carte de mare atracţie, atât tehnica, actuală, cât şi afectivă, fiind şi o promisiune confortabilă pentru un viitor căutat al literaturii...

Curtis Sittenfeld – Soţia preşedintelui

Soţia preşedintelui (American Wife), apărut în Statele Unite în 2008, are ca personaj principal o celebră primă doamnă a Americii. Din clipa în care soţul ei devine preşedinte (ca reprezentant al Partidului Republican, în opoziţie cu propriile ei vederi democrate), Alice Blackwell este pusă într-o poziţie la care nu s-ar fi gândit să aspire, una care îi conferă putere, influenţă, privilegii şi responsabilitate. Soţia preşedintelui este considerat unul dintre cele mai îndrăzneţe, documentate şi subtile romane ale momentului. El este, în egală măsură, o istorie inspirată din realitate, cum o dovedesc referinţele la atacurile teroriste de la World Trade Center şi la războiul purtat de Statele Unite „într-o ţară indepărtată”, şi o relatare caldă, umană, dintr-o perspectivă domestică, despre cea mai puternică pereche din lume: preşedintele S.U.A. şi prima doamnă a Americii. „Sittenfeld, autoarea volumului Prep, a scris un roman inteligent şi generos despre o controversată dinastie politică.” (Entertainment Weekly) De acelaşi autor...

Nicolae Breban – Riscul în cultură

Ce greu este orice început! Dar necesar, de neocolit. Nu ştim cum va fi sfârşitul, nu ştim nici măcar ce forma va lua drumul, decât în linii mari; dar pentru ca suntem aici, pe acest pământ şi pe acest continent, Europa, trebuie să re-începem, moralitatea noastră va fi cea a luptei şi a onestităţii în luptă. Avem libertatea, adevărată, în sfîrşit o avem, a sosit atât de târziu încât, deşi o pipăim şi o simţim, pare incredibilă. Dar ea nu este mai mult decât o formă   goală ce va trebui umplutp… De acelaşi autor Orfeu în infern Animale bolnave Îngerul de gips Sensul vieţii. Memorii 1 Sensul vieţii. Memorii 2 Sensul vieţii. Memorii 3 Sensul vieţii. Memorii...