Răzvan Teodor Coloja – Recolta roșie

Pe mine mă cheamă ori de câte ori capul din ghips al Mariei Magdalena se rupe la baza gâtului și începe să-și facă loc în sus prin colon, ca un satelit artificial navigând vidul spațiului cosmic. Atunci când cercul larg, sculptat în jurul feței divine, începe să-ți zgârie pereții delicați ai anusului, provocând sângerări interne și agonizante, eu sunt cel care te va ține de mână în camera de gardă a unui doctor pe care l-am obișnuit să nu pună întrebări. Și tot eu sunt cel care te va ajuta să te debarasezi de trupul decapitat, lung de douăzeci de centimetri și chipul nubian învelit în pansamente roșii. Eu te voi ajuta să te menții dreaptă în drum spre casă. Te voi învăța ce să le spui surorilor din chilie. Te voi asigura că până în Ziua de Apoi nu va afla nimeni cât de aproape ai vrut să fii de Sfânta Treime și îți voi reaminti cum să te închini fără să plesnească cele cinci suturi. Pe mine mă cheamă când colecția ta de pantofi cu toc e gata să apară în toată splendoarea lor pe prima pagină a ziarului de dimineață și tot eu te voi ajuta să dai jos ciorapii de damă care-ți acoperă picioarele păroase. Când Mihnea e nu doar un membru smerit al congregației tale. Când în ziua de Crăciun vrei să-l ajuți pe un mic Adonis fără casă să descopere o lume atât de diferită a orfelinatului. […] Sunt cel care aduce la lumină rozarul gros din fundul încleștat al profesorului care-i predă fiicei tale istoria catolicismului pe băncile facultății. Bilă cu bilă, sunt cel care în cele din urmă scoate la iveală crucifixul îmbâcsit de unt; cel ce te ajută să dai naștere micilor figurine de animale întunecate care lipsesc din reprezentarea în miniatură a potopului. Sunt cel care te înțelege, cel...