Radu Aldulescu primeşte elogiul criticilor

Zilele trecute, la Muzeul Ţăranului Român, Radu Aldulescu s-a întâlnit cu fanii săi cu prilejul apariţiei celei de-a opta cărţi. Plecând de la un fapt real, a scris Ana Maria şi îngerii. Polirom a scos o ediţie cartonată, valoroasă, dar cam scumpă pentru buzunarele de acum ale românilor.  Criticul Dan Cristea Enache a ţinut să menţioneze de la început că dacă în poezie nu e importantă continuitatea, în proză da, iar „Radu Aldulescu are un stil inconfundabil.”  „Cu cât realitatea este mai rea cu autorul, cu atât romanele sale sunt mai bune.” Ana Maria şi îngerii reprezintă un experiment în opera aldulesciană. Deşi personajul principal este Ana Maria, căreia i se anunţă moartea doar în finalul cărţii, criticul consideră că mama ei Mariana este eroul de forţă al romanului. Medicii români descoperă boala fiicei şi nu scrobiţii doctori austrieci. Criticul Enache a spus că în sediul Polirom din Bucureşti, la etajul Vl, s-a consituit un mic fan club Aldulescu. Limbajul personajelor aldulesciene sunt preluate şi folosite în mod curent. Sunt aşteptaţi şi alţii să li se alăture. În finalul reuniunii, autorul a vorbit puţin: „Într-un oraş ca Bucureşti, Diavolul îşi face de lucru. ”  Pe scena reuniunii a urcat şi copilaşul Oanei Boca, directorul de PR al editurii...

Radu Aldulescu, un scriitor de forţă

Radu Aldulescu nu este un cronicar al frumosului, doar un templier al unei cavalerii inexistente de scriitori care din urât şi gregaritate nasc opere de valoare. De aceea, nu-l vezi niciodată la cravată. Nu descalecă din vreun Volvo, nu are pretenţii culturnicilor de azi, face literatură. Nu se joacă. Acum ne propune o nouă temă de reflecţie prin Ana Maria şi îngerii.  A şaptea carte dintr-o colecţie de autor de excepţie. Când îi citeşti volumele zici că e un maniac al mahalalelor, că este un noctambul care colindă azilele de nebuni şi că stă la băut cu tot felul de aurolaci. Nici vorbă. Un tip modest care în ciuda vârstei de aproape 55 de ani, e un tip normal care nu epatează, nu face caz de celebritatea pe care o are, de publicul său fidel. E o plăcere să-i citeşti cartea vieţii aşa cum o spune el, altfel decât în cărţile sale. Radu Aldulescu s-a născut la 29 iunie 1954 la Bucureşti şi a debutat cu romanul Sonata pentru acordeon, la Editura Albatros, de abia în anul 1993, la aproape 40 de ani. A cucerit imediat Premiul Uniunii Scriitorilor din România., Ulterior a publicat Amantul colivăresei la Nemira, în 1996, republicat în 2006 de Cartea românească. Îngerul încălecat i-a apărut la Editura Phoenix, 1997. Istoria eroilor unui ţinut de verdeaţă şi răcoare a apărut prima oară la Nemira, în 1997. Recent a fost reeditat de Cartea românească. Proorocii Ierusalimului au apărut prima oară la Editura Publicaţiilor pentru Străinătate, 2004. Mirii nemuririi, direct la Cartea românească, unde din 2006 devine autor consacrat. A scris şi scenariul filmului Terminus Paradis (regizat de Lucian Pintilie) care a obţinut Marele Premiu al Juriului de la Veneţia....

Radu Aldulescu – Mirii nemuririi

Premiul Ion Creangă oferit de Academia Româna pe 2006. Daca ar exista un premiu naţional pentru artiştii care îşi fac operă din lumea decadentă, a borfaşilor, infractorilor şi a marginalizaţilor sociali, Radu Aldulescu ar fi candidat solist. „Radu Aldulescu este, cu siguranţă, unul dintre prozatorii cei mai importanţi care au apărut după 1990. el este, mai bine spus, un produs al tranziţiei noastre lugubre, de care literatura nu s-a putut nici ea izola. Începând cu Sonata pentru acordeon, volumul de debut din 1993, dar mai ales prin Amantul colivăresei (1996), Istoria eroilor unui ţinut de verdeaţă şi răcoare (1998) şi Proorocii Ierusalimului (2004), autorul a impus un stil întru totul distinct de al colegilor de breaslă, situat într-un raport de fidelitatea faţă de limbajul pitoresc al străzii şi, în aceeaşi măsură, o lume aparte, „mizerabilistă”, după cum s-a tot spus, plasată undeva către subsolurile României postdecembriste. Ultimul roman semnat de acest important scriitor nu dezminte succintele etichetări de mai sus, deşi ar trebui să le nuanţeze în mod hotărât. Ceea ce într-un fel s-a şi întâmplat, de vreme ce unii dintre nu foarte numeroşii comentatori de până acum (Andrei Terian, Doris Mironescu) aduc în discuţie şi palierul metafizic al ficţiunii veriste, naturaliste ca metodă, pe care Radu Aldulescu a brevetat-o în proza ultimelor două decenii. (…) Ei bine, nici nu deschizi bine cartea şi pricepi că atât Mirela, cât şi Rafael, personajele principale ale acestui eşec unanim, „mirii nemuririi”, cei care încearcă să-şi afle liman tocmai în înnobilarea suferinţei, sunt adevăraţi arhangheli ai mizeriei, sfinţi martirizaţi permanent, faţă de care atitudinea auctorială este una pe cât de pioasă, pe atât de neconvenţională, de vreme ce nu pierde prilejul de a dubla mereu poezia înaltă, spirituală a suferinţei autentice de latura sa grotescă, de a da în vileag plăgile supurânde ale unor vieţi situate la limita de jos. Rafael se...

Radu Aldulescu – Proorocii Ierusalimului

În Proorocii Ierusalimului, Radu Aldulescu mută lumea lui de mătreaţă şi verdeaţă peste graniţă.  Limbajul declasat, vâscos şi greu de auzit de urechile sensibile este cărat, printr-o filieră de adopţie, la Frankfurt şi la Paris. E prima lui carte în care evadează din „Paradisul socialist.” Personajele sale ajung în vârtejul multicolor al unui Paris opulent şi decadent, „moara de zgomote hrănindu-se, zi şi noapte, cu sânge şi oase”. Autorul ilustrează Valea Plângerii, Sodoma şi Gomora, vremurile de „păcate şi amărăciune şi sminteală” într-o îmagistică tonalitate biblică,  prin viaţa îngerului blond pe nume Ierusalim, botezat aşa de către tatăl său aflat într-o bahică exultare mistică. „Gazda lor bălăngănea din cap cu ochii închişi, mormăind ceva nedesluşit despre oile Domnului şi turma rătăcită de păstor, căci ţara ie plină de preacurvie, şi ţara se jeleşte din pricina jurămintelor lor… Apoi auziră mai limpede cum că câmpiile pustiei sunt uscate şi toată alergătura lor ţinteşte numai la rău şi toată vitejia lor este pentru nelegiuire… – Ăsta-i bisericos tare, sâsâia Culae cu palma la gură. Atâta că nu se poate lăsa de beutură… De sute şi mii de ori a-ncercat, da’ n-a răuşit. Mereu l-a biruit Satana, Satana a fost mai vânos decât el… – Piei! pufni Nojiţă. Proorocii şi preoţii-s stricaţi! Chiar în Casa Mea le-am găsit răutatea – aşa zice Domnul. De aceea calea lor va fi lunecoasă şi întunecoasă. Vor fi împinşi şi vor cădea. Voi aduce nenorocirea peste ei. În proorocii Ierusalimului am văzut grozăvii mari.” (p. 61); „Â¥Unde-i Ierusalim să-i facă o injecţie, să-l pună în pat şi să-l maseze? Îl gonise. Îl plătise ca să plece, da, îl mituise. N-o să se mai întoarcă. Fiul lui iubit, singurul lui fiu… Poate că acest copil îşi va aminti de el mult după ce va înţepeni aici pe scaun, în faţa pianului… Simţi un fior prin coapse, care-i...

Radu Aldulescu – Istoria eroilor unui ţinut de verdeaţă şi răcoare

Relu Golea este singurul personaj din Istoria eroilor unui ţinut de verdeaţă şi răcoare. Fiind fochist la bloc, acesta a scris treizeci şi şase de volume în subsolul clădirii unde lucra. Dar din asta nu poate trăi şi se angajează într-un atelier murdar din comuna Glina, aproape de Bucureşti, împreuna cu un teolog răspopit înainte de hirotonsire şi de o bramburiu sentimental şi creol, cu stofă de târfă masculină. Beţiile crunte şi mizeria muncii fizice de animale de povară compun obişnuitul tablou existenţialist în opera lui Radu Aldulescu. Cei trei se satură de viaţa grea şi fură din depozit, fac rost de bani şi o tulesc spre Timişoara, cu gândul să treacă frontiera, spre lumi mai norocoase. Aşteaptă împreună cu alte personaje degradate fizic şi moral să le vină călăuza. E greu de descris cele întâmplate în apartamentul comfort trei, unde fugarii îşi aşteaptă omul.  Revoluţia din decembrie ‘89, etapa Timişoara, le încurcă planurile. Grupul se risipeste, Relu Golea ajunge înapoi la Bucureşti, în subsolul disperărilor sale. Un moment de calm se consumă casnic, când îşi ia o nevastă ursuză şi-i vine pe lume un copil neaşteptat. Iar fuge în căutarea ţinutului de verdeaţă şi răcoare. Alt cerc al infernului vesel, deschis spre mai departe şi spre nicăieri. Cartea mai poate fi numită la Poarta Iadului de pe pământ. De acelaşi autor Sonata pentru acordeon Order Istoria eroilor unui ţinut de verdeaţă şi răcoare Preţ @ RON33,95 Qty: Adauga in cosul de...