Radu Aldulescu – Proorocii Ierusalimului

În Proorocii Ierusalimului, Radu Aldulescu mută lumea lui de mătreaţă şi verdeaţă peste graniţă.  Limbajul declasat, vâscos şi greu de auzit de urechile sensibile este cărat, printr-o filieră de adopţie, la Frankfurt şi la Paris. E prima lui carte în care evadează din “Paradisul socialist.” Personajele sale ajung în vârtejul multicolor al unui Paris opulent şi decadent, “moara de zgomote hrănindu-se, zi şi noapte, cu sânge şi oase”. Autorul ilustrează Valea Plângerii, Sodoma şi Gomora, vremurile de “păcate şi amărăciune şi sminteală” într-o îmagistică tonalitate biblică,  prin viaţa îngerului blond pe nume Ierusalim, botezat aşa de către tatăl său aflat într-o bahică exultare mistică. Order Proorocii Ierusalimului Preţ @ RON16,95 Qty: Adauga in cosul de...

Gabriela Adameşteanu şi Radu Aldulescu, invitaţi la Târgul de carte de la Leipzig

Scriitorii Gabriela Adameşteanu şi Radu Aldulescu vor participa în perioada 18-21 martie 2011, la invitaţia Institutului Cultural Român „Titu Maiorescu” din Berlin, la Târgul de Carte de la Leipzig. Cei doi autori vor avea două lecturi publice organizate în cadrul forumului „Limbi mici, literaturi mari”. Radu Aldulescu va citi pe 18 martie, incepind cu ora 15.00, din romanul sau  Proorocii Ierusalimului (Cartea Românească, ediţia a III-a, 2009), în cadrul unei lecturi în tandem,  alături de scriitorul Akos Doma din Ungaria. În data de 19 martie, începând cu ora 11.00, scriitoarea Gabriela Adameşteanu va citi, în cadrul aceluiaşi forum, din romanul său Întâlnirea (ediţia a III-a, colecţia „Opere”, Polirom, 2008), tot în cadrul unei lecturi în tandem, de data aceasta alături de scriitorul Roland Harsch, din Luxemburg. Traducerea si lectura textelor in germana sint asigurate de Eva Ruth Wemme. Cu sprijinul Ministerului Culturii si Cultelor din Romania (MCC), simbata 19  martie, de la ora 17.00 la ora 18.00, în Internaţional Forum, la standul MCC  (Halle 4, B601), va avea loc lectura unui capitol din romanul Provizorat al Gabrielei  Adameşteanu (Polirom, 2010). Traducere: Georg Aescht. Romanul Întâlnirea (Premiul Ziarului de Iaşi si Premiul revistei Ateneu) a  fost tradus în italiană (Nottetempo, 2010), maghiară (Palamart, 2007) şi bulgară  (Panorama, 2005). Romanul  Provizorat a fost nominalizat la Premiul Cartea Anului 2010, oferit de  revista România literară şi Fundaţia Anonimul şi la Premiile revistei Observator  Cultural pe anul...

Radu Aldulescu: „ICR-ul e al familiei din care eu nu fac parte”

Interviu cu Radu Aldulescu, singurul scriitor român care trăieşte doar din scris. – Ce este scrisul pentru un autor profesionist? – Scrisul nu e o profesie, nu e o meserie, o chestiune de vocaţie, iar vocaţia este o stare care implică în mod misterios iubirea. – Când ţi-ai dat seama că vei fi scriitor? – De mic copil. M-am născut într-o casă cu multe cărţi. Părinţii mei aveau valenţe literare.  Amândoi lucrau în presă şi probabil că asta m-a influenţat. – Ce cărţi citeai de mic? – Citeam Tolstoi. Îmi aduc aminte de o carte…. La şase ani apar într-o poză, picior peste picior, cu un volum de-a lui Tolstoi în mâină, Povestiri alese. Din acele povestiri în versuri, îmi aduc aminte, de un vers embelmatic pentru mine, care suna în felul acesta: „Plecat-a Prostăveanu în Rusia să se plimbe, să vadă ce-i pe lume şi să se minuneze… ” Probabil că de atunci am avut tendinţa asta de a mă minuna şi a scrie. – Când ai publicat prima oară? – De foarte mic. Activam în cenaclul lui Tudor Opriş, Săgetătorul. Aveam 16 ani.  Am publicat într-o antologie a acestuia. După vreo patru zeci de ani l-am regăsit pe Opriş neschimbat. În 1973 am publicat în Amfiteatru. – A fost greu? – Nu. Citeam de două, trei  ori în Cenaclu şi eram publicat. Pe urmă, vreme de vreo 12 ani, nici nu am mai scris şi nici nu am mai publicat nicăieri. Am avut tot felul de îndeletniciri care nu aveau legături cu scrisul. Oricum nu puteam publica. – De ce? – Pentru că ce scriam eu era nepublicabil. – Care a fost cartea ta de debut? –   Sonata pentru acordeon pe care am depus-o în 1988 la Albatros. A stat doi ani în editură până în 1990, pe timpul lui Ceauşescu şi încă trei ani pe...

Topul celor mai vândute cărţi la Gaudeamus 2010

Cinci autori  români (unul cu două cărţi) şi patru străini compun  Top 10 al celor mai vândute volume la târgul de carte Gaudeamus 2010, încheiat recent la Bucureşti. Grigore Cartianu, Principesa Margareta, Aurora Liiceanu, Daniela Zeca-Buzura şi Ion Cristoiu sunt cei mai cumpăraţi scriitori autohtoni, conform datelor oferite de Asociaţia Editorilor din România. În ultimii ani, vânzările editurilor au fost mult amplificate, conform declaraţiilor unor edituri de talie medie sau mică. Întrucât „Adevărul” a solicitat date exacte, care să fie eventual ulterior dovedite, multe edituri au renunţat ieri să furnizeze  cifre, încercând să dea iniţial o sumă rotundă, ulterior o sumă totală a unor serii de autor sau colecţii. „Adevărul” a decis să nu publice decât topurile pe care le-a considerat ca fiind exacte. Astfel, conform clasamentului „Adevărul”, pe primele cinci locuri se află: „Crimele Revoluţiei” de Grigore Cartianu (2.886 de exemplare, Editura Adevărul), „Revolta” de Suzanne Collins (1.008 exemplare, Editura Nemira), „Muzeul inocenţei” de Orhan Pamuk (950 de exemplare, Editura Polirom), „Carte regală de bucate” de Principesa Margareta  (930 de exemplare, Editura Curtea veche) şi „La taifas” de Aurora Liiceanu (785 de exemplare, Editura Polirom). Editura Adevărul a vândut în valoare de 217.000 de lei, totalizând 14.700 de exemplare de cărţi şi de DVD-uri. Printre cele mai vândute titluri, după „Crimele Revoluţiei”, se află „O lovitură de stat prost mascată” de Ion Cristoiu (516 exemplare) şi „La vânătoare cu Ceauşescu” de Vasile Crişan (241 de exemplare). Djuvara, cel mai vândut autor la Humanitas Grupul Humanitas a avut vânzări totale de 450.000 lei. „Considerăm această ediţie Gaudeamus reuşită, peste cele din anii trecuţi ca încasări, dar, să nu uităm, la un târg vindem cinci zile, în librării, tot anul”,  spune Lidia Bodea, director general al editurii. Cel mai bine vândut autor  Humanitas este Neagu Djuvara, cu peste 500 de exemplare. Pe primele cinci locuri, în topul editurii, s-au situat: „Cartea...

Radu Aldulescu – Ana Maria şi îngerii

Ultimul roman al lui Radu Aldulescu, Ana Maria şi îngerii, este povestea dură a vieţii unei femei care trebuie mereu să o ia de la început. Personajul principal trece prin istoria unei epoci zbuciumate, stranii şi crude a Europei Centrale din anii ’90. Mariana, o fată din Arad, s-a căsătorit pe timpul comunismului, cu un escroc, aventurier şi un afemeiat notoriu. După ce a cheltuit toţi banii de la nuntă, a început să ia sume tot mai mari de la diferite persoane, promiţându-le că le face rost de televizoare color şi videocasetofoane. Acestea nu se găseau pe piaţa liberă. Ea era profesoară dar şi vânzătoare la magazinul de electrocasnice din localitate. Sfârşită de calvarul urmăririi de către datornici, şi-a luat – vorba românului – lumea în cap şi a trecut fraudulos graniţa  dintre România şi Ungaria. Ajunsă în lagărul de la Traiskirchen, aflat la sud de Viena, a fost violată de unsprezece kosovari. Cu gândul la a-şi aduce în Austria fata rămasă la părinţi, a dormit prin gări, a cunoscut viaţa de homeless, a muncit din greu ca servitoare la pensiunea lui Kraml, unde l-a cunoscut pe sârbul Mirko, tigan sârbesc. Acesta din urmă i-a promis că o ajută să-şi aducă fetiţa, de doar câţvia ani. Între timp, regimul comunist o condamnase în lipsă pentru înşelătorie şi plecarea sa ilegală. Ana Maria, îngerul ei, i-a fost dată tatălui. După o aventură greu de descris, a reuşit să o aducă clandestin la Viena. Când se credea o femeie împlinită, Ana Maria, ajunsă adolescentă, a fost internată de urgenţă la un spital din Viena. Acolo medicii nu i-au descoperit boala, tratând-o ca pentru o răceală iar psihologul recomandându-i să-şi înceapă viaţa sexuală. Disperată, şi-a dus fata înapoi în ţară. Căzuse regimul Ceauşescu. Medicii de la Timişoara au fost primii care au descoperit lupusul, o boală gravă care provoacă mereu febră şi...