Truman Capote – Muzică pentru cameleoni

Un scandal colateral avea să sprijine eficient nivelul remarcabil al vânzărilor: poza de pe coperta a patra a cărţii îl înfăţişează pe autor într-o postură considerată „şocantă”. Unii cititori protestează la vederea fotografiei, declarându-se scandalizaţi de sugestia licenţioasă pe care aceasta o îngăduie.

Ioana Micultia – Dicţionar de sexologie

„Revoluţia sexuală” din anii ’60 a marcat o schimbare radicală în mentalitatea oamenilor: pe lângă discursul public despre sexualitate, legalizarea pilulei contraceptive şi disputele morale pe marginea acestora, ea a determinat dezvoltarea domeniului multidisciplinar al sexologiei. Având la bază îndelungata experienţă didactică şi terapeutică a autoarelor şi o bibliografie consistentă, dicţionarul cuprinde peste 2 000 de articole, ce prezintă concepte fundamentale din domeniul sexologiei, relaţionate cu altele specifice medicinei, antropologiei, sociologiei sau psihologiei. Volumul se adreseaza în egală măsura studenţilor de la facultatile de medicină şi psihologie, specialiştilor din aceste domenii, precum şi unui public nespecializat, oferind informaţii utile, prezentate într-o manieră...

Adrian Şchiop – Zero grade Kelvin

Şchiop nu tratează fără complexe problema homosexualităţii. Nu oferă ceea ce pare că oferă la început: povestea alambicată a unui personaj condamnat să fie un freak*. El are alte obsesii: să scrie cât mai precis despre emisiunile, muzica şi prietenii care îi plac. Iar asta devine la el un soi de ştiinţă, garnisită cu jargonul de rigoare. Ia în serios tot ceea ce înseamnă subcultură, adică exact ceea ce îi oripilează pe intelectualii cu ştaif de pe la noi. Personajul fără nume din Zero grade Kelvin e un român care pleacă în Noua Zeelandă, sub acoperirea unei excursii turistice, cu gândul să-şi construiască acolo o viaţă „în adevăr, linişte şi dreptate” – dar, cum nu reuşeste să-şi prelungească viza, rămâne „pe naşpa”, deci ca ilegal. El pleacă la cules de mere într-un orăşel din sud, cazându-se într-un hostel* unde cunoaşte tineri din toată lumea: cei din ţările bogate sunt turişti reali, cei din lumea a treia pretind acelaşi lucru, dar în realitate vor doar să adune ceva bani . Oricum, acolo diferenţele se şterg: cu toţii muncesc să facă ceva bani, filosofează şi îşi petrec serile cu discuţii, alcool şi iarbă. Alţii, cum sînt Hansie şi Katalin, amicii românului, se cuplează şi îşi continuă călătoria împreună. Aşadar, drumurile lor se despart – englezul Hansie îşi continuă călătoria în Asia săracă, în timp ce personajul nostru vagabondează prin Noua Zeelandă, în căutarea unui job şi a unei vieţi mai bune: se mută în Auckland, bate cluburile rock şi gay, se angajează ca zugrav, se mută într-un parc de rulote cu Ernie, un tip semiretardat social şi timid, proaspăt ieşit din puşcărie. În fauna de dubioşi de acolo, o descoperă pe Astrid, „floarea neagră a parcului” – o româncă ciudată de 28 de ani, care trăieşte singură şi nu prea e clar cu ce se ocupă. În absenţa unui viitor cert,...

Valeriu Anania – Rotonda plopilor aprinşi. De dincolo de ape

Volumul reuneşte două texte: „Rotonda plopilor aprinşi”, în care autorul evocă diferite personalităţi culturale pe care le-a cunoscut şi de care a fost apropiat într-o epocă sau alta a vieţii, de la Tudor Arghezi şi Gala Galaction la V. Voiculescu, Lucian Blaga sau Marin Preda, şi „De dincolo de ape”, ce include jurnalul american al autorului din decembrie 1969 până în decembrie 1970. Acestora li se adaugă pagini inedite de memorialistică. De acelaşi autor Amintirile peregrinului...

Pierre Bayard – Cum vorbim despre cărţile pe care nu le-am citit

Captivi ai unui înţeles univoc, tradiţional al lecturii, marcat de respectul datorat textelor şi interdicţia de a le modifica, uităm că nu doar cărţile „citite”, ci şi cele pe care le-am răsfoit, despre care am auzit vorbindu-se sau pe care le-am uitat fac parte din universul nostru interior. Iar a vorbi despre o carte înseamnă tocmai a vorbi despre reprezentările subiective prin care o reinventăm permanent. Cu exemple pe cât de delectabile, pe atât de ilustre, de la Montaigne sau Valery la Oscar Wilde, Pierre Bayard ne arată cum putem ieşi din situaţiile delicate în care ne pun mulţimea şi diversitatea cărţilor. Şi, mai ales, ne dovedeşte că este posibil sa întreţinem o conversaţie pasionantă în legatură cu o carte pe care nu am citit-o, inclusiv cu cineva care nu a citit-o la rândul lui. De acelaşi autor Cum se ameliorează operele ratate? Order Cum vorbim despre cărţile pe care nu le-am citit Preţ @ RON22,95 Qty: Adauga in cosul de...