Emil Brumaru – Opere 2. Submarinul erotic

„Valeriu Cristea a identificat în literatură două tipuri de spaţiu: unul închis, al tihnei, al siguranţei, al familiarităţii depline cu ambianţa, şi altul deschis, al noutăţilor şi al primejdiilor. Luând în considerare această clasificare, Emil Brumaru poate fi considerat un poet al spaţiului închis. De fapt, nimeni nu a mai numit în literatura noastră cu o atât de intensă fericire deliciile domesticităţii. El imaginează acel uter paradiziac pe care George Bacovia, rătăcitorul nocturn pe străzi pustii şi lugubre, nu a putut niciodată – deşi a visat – să-l reconstituie. Este greu de crezut că, vreodată, cineva va reuşi să descrie un spaţiu mai intim decât cel descris de Emil Brumaru.” (Alex. Stefanescu) De acelaşi autor Opere 1. Julien ospitalierul Order Opere 2. Submarinul erotic Preţ @ RON59,95 Qty: Adauga in cosul de...

Licuriciul

Pentru ca despotului să nu i se pronunţe numele i se spunea simplu Licuriciul avea palat păzit de grauri ciorile-i duceau trena de la genunchiul broaştei în paturi din harem corbii nu-i ciuguleau ochii pupau doar pulpana şi lăudau Mărita administraţie pădureaţă. La drumul mare, lotrii zeciuiau ca trântorii stupii în staul, guzganii dictau dreptul de a fi vită din foişor, unde nu mirosea balega apărători vegheau tecile de brusturi ca nu care cumva din ostilitate – şi prea multă libertate- să rânjească la parada lohiilor de pradă. De foame şi de viaţă grea viermuiau dobitoace printre grăunţe şi blana şi-o dădeau pe biruri şacalii – în pături conducătoare – organizau zapcimea întâiului sus pus. Muştele aveau imperiul lor şi fustele muşcau pământul sub apăsătoarea Sa luminăţie. O seamă de condori vegheau ca strălucirea să nu clipească roiuri de miere să curgă-n veselie cămărilor să nu le scadă gravitaţia prea binelui să-i crească imponderabilitatea nu cumva  felinele de companie să-şi piardă puterea de seducţie şi pofta de...

Cristian Bădiliţă – Serafita. Concert pentru harfă şi ghilotină

Poezia este viziune, dez-văluire (apokalypsis). Ea nu se confundă cu extazul mistic, nici cu beţia sau delirul de cuvinte. Este sobria ebrietas. Stare de luciditate hiperbolică. Nici delir, nici dicteu automat. Inspiraţie subită şi ekspiraţie controlată. Nici ezoterism, nici exoterism. Dacă nu place, nu e poezie. Provine din gratuitatea harului şi produce jubilaţie intelectuală, psihică şi estetică. Lasă în cititor sau ascultător o senzaţie de neuitare. Poetul crede în Poezie ca în Dumnezeu cel Întrupat şi în Dumnezeu cel Întrupat ca în Poezie. Sărbătoarea poeziei este sărbătoarea Schimbărilor la faţă, a Metamorfozelor realităţii. Poetul uneşte simbolic Semnificatorul, semnificatul şi semnificantul. De fapt, suprarealismul ortodox este un metarealism. Originea şi fructul poeziei reprezintă starea de graţie. Biografia celui care scrie îşi pierde profilul egocentric şi devine metaforă a lumii. Orizontul poeziei este libertatea autentică, plenară, paradoxală. De unde posibilitatea şi chiar datoria poetului de a se contrazice la nivel logic pentru a fi coerent la nivel poetico-teologic. Realitatea se înrădăcinează în transcendenţa obiectiv-subiectivă: Dumnezeu. Cele două chipuri ale transcendenţei sunt chipurile Sophiei. Unul spre Dumnezeu, celălalt spre creatură. Poezia reflectă ambele chipuri simultan. De acelaşi autor Asceză şi...

Aurelia Marin – Albul miresei care se vedea în oglindă

Versurile Aureliei Marin atesta o certă înzestrare poetică, recogniscibile în sensibilitatea lirică şi în capacitatea sugestivă. Indiferent de tematica lor, poemele au o mişcare hieratică, repetitoare şi promiţătoare în acelaşi timp. Atmosfera lor este, în genere, învăluitoare, pregnantă, insinuantă.` (Mircea Martin) Albul miresei care se vedea în oglindă este a cincea carte de versuri a Aureliei Marin. Firesc ar fi să punem în textul nostru de recomandare spre lectura o scurtă istorie a experienţelor poetice ale autoarei şi să ne folosim de acest demers în decodificarea mesajului din acest volum de poezie. Dar ar fi vorba doar de o opţiune mai mult sau mai puţin orgolios-critica, pentru că poezia Aureliei Marin se articulează, esenţial, pe formele pe care le capătă propria identitate în faţa unor experienţe umane ce tentează limitele. În fond, identitatea este, dacă nu tema, problematica centrală a poeziei ei. Order Albul miresei care se vedea în oglindă Preţ @ RON8,90 Qty: Adauga in cosul de...

Paul Bogdan – Arevahar

Paul Bogdan transformă proza sa autobiografică in… teatru, iar în acest caz oferă ample indicatii de regie, mai ample decât acţiunea în sine, minimală şi metaforica (poetică), care însă nu pot fi puse în scenă decât pe calculator, aşa cum se procedează cu probele tehnice ale unor clădiri sau maşini, experimentate şi continuu refăcute pe monitoare complexe. Astfel, autorul realizează în premieră, cel puţin la noi, sincretizarea ingenioasă a celor trei genuri literare: liric, epic şi dramatic. Înclin să cred că acest mod de scriere poate fi o soluţie mult aşteptată pentru literatura viitorului, prea mult aşteptată după „eliberarea” cugetului estetic acum aproape două decenii.[…] Sigur că toate aceste artificii, deloc artificiale, ci cu suflet sigur, fac din Arevahar o carte de mare atracţie, atât tehnica, actuală, cât şi afectivă, fiind şi o promisiune confortabilă pentru un viitor căutat al literaturii...