Petru Popescu – Dulce ca mierea e glonţul patriei

13.90 – 6.95 Lei Era în 1971. Făceam armata, departe de casă, la o unitate militară (a cărei amplasare n-o divulg, întrucât constituie un secret militar!). Îmbrăcat într-o uniformă de culoare kaki, încheiată până sub bărbie, cu caschetă pe cap şi cu bocanci rigizi în picioare, participam la marşuri grele şi la istovitoare exerciţii de tragere cu pistolul automat. În scurtă vreme ne-am procurat un exemplar din romanul Dulce ca mierea e glonţul patriei şi l-am citit aproape toţi, trecându-l din mână în mână, aşa cum ne dădeam uneori ţigările aprinse, când nu aveam destule. Ne-a plăcut foarte mult, ne-a încântat. Ne recunoşteam propriile trăiri în paginile cărţii, regăseam acolo şi viaţa militară, cu precisele ei ritualuri, şi tipurile de ofiţeri superiori sub comanda cărora ne aflam, şi sentimentul de libertate ameţitoare încercat în permisii, şi sexualitatea reprimată, generând deopotrivă înfruptări lacome din trupurile femeilor şi iubiri romantice, de obicei încheiate prost. Totul, totul era aşa cum ştiam, dar avea ceva în plus, o însufleţire, o intensitate a culorilor de negăsit în viaţa obişnuită.   De acelaşi autor Supleantul Fata din...

Petru Popescu – Supleantul

 De Marius Ghilezan Pe vremea anilor ’80 se vorbea prin Bucureşti despre o relaţie a Zoiei Ceauşescu cu un scriitor tânăr. Cât din legendă a explicat Petru Popescu rămâne ca cititorul să descopere singur. Trăit în America, autorul ştie că subiectul vinde. Dacă nu ar fi notat trecător în prefaţă că „Supleantul” este un roman, iar ca gen literar „acesta prezintă visele autorului”, l-am fi putut acuza de şmecherie. Să vorbeşti toată cartea despre nişte personaje care nu mai sunt şi care nu pot confirma sau infirma întâmplările, iar tu ca autor să te poziţionezi cum vrei, după 30 de ani, este o acţiune imorală.  Dar Petru Popescu este şi scriitor de scenarii. Aşa că atunci când îţi iei cartea îţi asumi rolul de spectator. Şi faci parte din decor. Ai dreptul să şi renunţi. Ca unul care am studiat viaţa dictatorilor nu m-au deranjat prea tare excesele de conştiinţă ale tânărului care flirta cu fiica şefului ce emana „o aromă afrodiziacă specială: puterea”. Greu de crezut totuşi că la acea vreme, vreunul, oricât de iubit ar fi fost, avea curajul să-i prezinte tabloul realităţii sociale, aşa cum o face Popescu în carte. Nu am înghiţit exchibiţionismul său literar ca pe o gogoaşă. Ştiu că dacă a avut vreo relaţie cu Zoia, încearcă să-şi dreagă imaginea. Dacă e doar o ficţiune, atunci cartea este bună. În orice ipostază, „Supleantul”   provoacă pofta de lectură. Un tânăr scriitor de succes s-a nimerit în Berlinul de Est, aproape de Zid, la un concert Led Zeppelin. Când muzica era mai tare, forţele de ordine estice au bătut şi mai tare la cei care fredonau: „I look to the west, and my spirit is crying for lea-eaaa-ving…” În avionul de întoarcere a fost remarcat de fiica preşedintelui. Au schimbat  câteva  vorbe, iar la destinaţie,  a primit de la ea un disc al trupei....

Petru Popescu: „Zoia Ceauşescu m-a sfătuit să fug”

interviu realizat de Viorel Vintilă Petru Popescu face parte din triada românească de aur care a cucerit Hollywoodul, alături de Jean Negulescu şi Alex Rotaru. Este singurul care a reuşit şi în domeniul literar, ca scriitor, având câteva cărţi best seller publicate în limba lui Shakespeare. A debutat în literatura românească la vârsta de 22 de ani, iar până la autoexiliarea sa în State, din anul 1974, a reuşit să publice patru romane, devenind un scriitor de mare succes, cu mare priză la public. Simţind că sistemul lui Ceauşescu vroia să-l asimilieze cu orice preţ şi să-l folosească drept scriitorul lor de casă, şi că libertatea sa îndrazneaţă de exprimare în proză îi va fi ştirbită, Petru Popescu refuză să se înregimenteze în sistem, refuză să îşi trădeze cititorii, şi alege o altă scenă culturală – America. Deşi, vorbea engleza la nivel academic şi avusese chiar traduceri din romancieri mari publicaţi, evident, în engleză, i-au trebuit câţiva ani de practică, pentru a deveni proficient şi a fi capabil să surprindă toate nuanţele şi simţămintele în limba engleză. Succesul său de la Hollywood în calitate de scriitor, regizor şi producător cuprinde şapte filme care s-au bucurat de un real succes, alături de cele 10 cărţi scrise în limba engleză; nuvele ca “Amost Adam” şi “Amazon Beaming” ajungând pe rafturile inscripţionate cu ” best seller”. Însă nu şi-a uitat prima dragoste, scrisul în limba română, şi după 30 de ani de la ultimul roman apărut în România, publica romanul ” Supleantul”, o dramă romantică ai căror eroi principali sunt Zoia Ceauşescu şi Petru Popescu. Când am sunat la Petru Popescu în vederea realizării unui interviu, condiţia a fost:”Îţi trimit cartea mea “Supleantul”, şi după ce o citeşti, stăm de vorbă”. În două zile am devorat acest roman captivant bazat pe fapte reale, o marturisire sinceră în care se regaseşte zbuciumul unui...

Petru Popescu – Fata din Nazaret

Romanul lui Petru Popescu este o reinterpretare din perspectivă laică a naşterii imaculate a întemeietorului creştinismului Isus Hristos. Din această perspectivă, până la un punct, textul lui se conformează formulei de succes inventate de Dan Brown, cu Codul lui da Vinci. Acolo Isus este căsătorit cu Maria Magdalena şi are posibilă descendenţă până azi. Aici, adolescenta Mariamne, fiica lui Ioachim şi a Anei, din satul Nazaret aflat în Iudeea guvernată de Irod, se mărită cu Iosif, rămâne însărcinată şi urmează să-l nască pe Isus. Trama narativă începe cu sosirea în ţinut a lui Apella (Pilat din Pont), trimis al Împăratului de la Roma în căutarea unei teofanii care să coaguleze imperiul sub o credinţă mai proaspătă decât politeismul decadent al Romei şi se termină o dată cu această noapte a nunţii, rodnică, dar plină de sumbre promisiuni de viitor, viitor pe care cititorul îl cunoaşte. Ce mai urmează după întâlnirea dintre Pilat din Pont – şi el îndrăgostit de  frumoasa şi voluntara fecioară – şi perechea care deja aşteaptă copilul, si dupa întoarcerea în sat a iudeilor prigoniţi de Irod, ţine de epilogul poveştii, cu ecouri grele în  mintea cititorului, flatat de a sti mai mult decât personajele asupra a ceea ce le aşteaptă. Intriga din Fata din Nazaret este foarte îndemânatică şi bine condusă, urmând  reţetele romanului popular. Tehnic vorbind, autorul alternează naraţiunea la persoana a treia, când personajul din prim-planul scenei este Pilat, şi la persoana întâi, când personajul narator este chiar Maria. Ei sunt înconjuraţi de o mulţime de figuri bine conturate şi expresive: Octavia, nepoata împăratului şi soţia impusă lui Pilat imediat ce rămâne însărcinată cu unul dintre nenumăraţii ei amanţi; părinţii Mariei; bogaţii satului, în permanent război; prietena adolescentă a Mariei ucisă în locul ei, etc. Toate  personajele sunt foarte vii, Petru Popescu are o intuiţie fină a feminităţii adolescentine. Alternanţa stărilor interioare de...

Petru Popescu – Prins

Povestea de dragoste, de o mare frumuseţe luminos-tragică, putând fi considerată un Love story al literaturii române, rămâne doar o componentă a romanului. La fel de frumoasă şi poate chiar mai impresionantă este povestea prieteniei inginerului cu Bibi. Din acest punct de vedere, romanul Prins poate fi considerat un poem (epic) al prieteniei. Petru Popescu ilustrează prin situaţii din viaţa de fiecare zi comunicarea fără cuvinte dintre doi bărbaţi tineri, solidaritatea lor sobră, de soldaţi aflaţi umăr la umăr în tranşeele vieţii. De acelaşi autor...