Péter Esterházy – La început eram încă un om normal. Dialog cyberspaţial

„Remarcabil romancier, tradus şi premiat de-a lungul şi de-a latul Europei, Péter Esterházy îşi aniversează, acum, cei 60 de ani cu un volum în premieră. La început eram încă un om normal – mărturia scrisă a unui fascinant schimb epistolar cyberspaţial între Esterházy şi scriitoarea Iolanda Malamen, intermediată de Anamaria Pop – este cea dintâi carte de dialoguri a scriitorului maghiar, iar ea apare, în mod excepţional, în România (cu care autorul Harmoniei cælestis are o la fel de excepţională relaţie de suflet). Cu umorul lui acid şi autoironia şfichiuitoare, Péter Esterházy vorbeşte despre puternica lui relaţie cu limba, despre ambigua condiţie de scriitor în comunism şi postcomunism, despre viaţă publică şi existenţă personală. Şi, cu maximă luciditate, despre literatură.“ De Péter Esterházy O femeie De Iolanda Malamen Antoniu şi...

Péter Esterházy – Un strop de pornografie maghiară

Romanele lui Peter Esterhazy au fost traduse în peste 20 de limbi şi au fost încununate cu premii prestigioase, printre care Premiul Naţional al Austriei pentru Literatura Europeană, Premiul Herder şi Premiul Grinzane Cavour. Satira virulentă a comunismului, Un strop de pornografie maghiară pune sub lupă, in tonalităţi umoristic-groteşti, descompunerea morală, minciuna, oportunismul, tarele unui regim aflat într-un declin ireversibil. Nu senzualitatea şi lascivitatea nefericitelor personaje care bântuie paginile romanului, ci comunismul în întregul lui reprezintă adevărata pornografie a societăţii maghiare din anii ’70 şi ’80 ai secolului trecut. de acelaşi autor: Privirea contesei Hahn-Hahn O femeie Harmonia caelestis  ...

Péter Esterházy – Harmonia caelestis

În Harmonia caelestis Péter Esterházy se mişcă fără probleme, cu maximă degajare, printre figurile reale şi imaginare, aleargă dintr-o ţară în alta, dintr-o regiune în alta, dintr-un secol în altul — deconstruieşte şi reconstruieşte totul, inclusiv cadrul crono­lo­giei, apoi aduce totul şi îl înghesuie într-un sac fără fund. Istoria familiei se contopeşte cu istoria naţiunii ungare, până şi în valen­ţele ei psihologice. În faţa fiului întotdeauna merge un tată, la fel cum în faţa cetăţeanului este prezent statul. Este absolut indiferent câţi copii şi nepoţi o să aibă fiul, o parte din el rămâne fiu pentru totdeauna.