Liviu Bîrsan – Asylant

Din lumea fără de fruntarii a ultimelor decenii, Liviu Bîrsan plăsmuieşte un roman plin de tensiune, tragism şi poezie. Universul creat în Asylant aminteşte deopotrivă de lumea hoţilor de buzunare din Groapa lui Eugen Barbu şi de erotismul deloc tăinuit din Craii de Curtea-Veche de Mateiu Caragiale, totul povestit din perspectiva unui personaj-narator care, între Bucureşti, Berlin şi Santo Domingo, îşi descrie geografia personală astfel: «Eu n-am rădăcini în niciun pământ şi n-am ramuri să le întind către cer. Nu am frunze să se bucure de roua dimineţii şi nici fructe să se pârguiască la soare.» O lume fără iluzii şi speranţe, trăindu-şi drama sub un cer care nu promite nimic, un spaţiu unde vechile identităţi şi apartenenţe au involuat spre un tărâm incert situat la limita dintre purgatoriu şi iad, în măsura în care iadul ar putea fi un colaps infinit înlăuntrul propriilor vicii şi obsesii. De aici, romanul câştigă forţă, lectura e un regal, iar fiecare pagină e o plăcută surpriză.“ De acelaşi autor Ochiul şi...

John Brunner – Zanzibar

Mai mult de 7 miliarde de oameni populează suprafaţa pământului. Este o lume stresantă şi asediată de tot felul de probleme, unele legate de scăderea drastică a resurselor, altele de progresul tehnologic. Dar este o lume din viitorul foarte apropiat, în care naţiuni-state se lupta pentru putere, oamenii au încă joburi obişnuite, scrisorile şi telefoanele sunt servicii curente.

John Brunner – Răbdarea timpului

Brunner imaginează o lume viitoare în care pământenii colonizează două planete: Viridis şi Stellaris. Coloniştii umani de pe Stellaris râvnesc să preia conducerea întregii omeniri şi riscă să declanşeze o catastrofă cu implicaţii incalculabile.

Paul Davies – Ultimele trei minute

Pentru viitorul foarte îndepărtat al universului se întrevăd două scenarii: diluarea într-o infinită beznă pustie şi implozia catastrofală, inversul big bang-ului din care s-a născut totul. Vom pieri deci – nu noi, fireşte, ci urmaşii noştri care vor avea probabil puţine trăsături umane – fie prin îngheţ, fie prin ardere. La prima vedere am fi tentaţi să spunem că universul e condamnat, iar odată cu el toate fiinţele. Această concluzie sumbră îşi găseşte în cartea lui Paul Davies un spectru larg de alternative şi nuanţări: poate că, deşi trăim într-o lume limitată în spaţiu şi timp, vom dăinui şi vom gândi nelimitat; poate că vom rezista la nesfârşit îngheţului hibernând tot mai mult; sau poate că universul însuşi nu e decât o parte dintr-o entitate mult mai vastă, iar urmaşii noştri vor putea crea alte universuri în care să evadeze. Oricum, nu e exclus ca, peste mii de miliarde de ani, soarta universului să depindă de fiinţele inteligente care îl vor popula. Departe de a dori să impună un final fericit, în Ultimele trei minute Paul Davies scrie povestea stranie şi tulburătoare a celui mai îndepărtat viitor...

Iuri Mamleev – Sectanţii

Infernul a coborât pe pământ şi l-a populat cu un criminal în serie diabolic şi cadavre risipite pe întinsul Rusiei, cu mistici, ocultişti perverşi şi fanatici în ale filozofiei — creaturi damnate, demne de penelul lui Bosch sau Goya, ce experimentează în căutările lor spirituale acele limite neîngăduite omului, zonele de dincolo de moarte în care raţiunea devine neputincioasă. Sectanţii se află pe tărâmul patologicului fără ca măcar să o bănuiască, sondând un teritoriu marcat de  sinistru, macabru şi morbid, în care naraţiunea se mişcă leneş, frisonant, într-un perfect controlat delir imaginativ. „Romanul sumbru şi dement al lui Iuri Mamleev a revoluţionat literatura rusă.“ Le...