Oana Pellea – Jurnal 2003 – 2009

Ce prostie si scrisul asta, daca nu poti sa scrii un oftat, atunci la ce serveste? Cum se scrie un oftat sau un urlet sau o lacrima sau un zambet… Nu poti sa le prinzi între semnele astea absurde numite litere”, scrie Oana Pellea, la un moment dat în „Jurnalul” său, apărut recent la Humanitas. Nu sunt dintre cei care se dau în vânt după cartea de memorialistică a persoanelor care şi-au câştigat celebritatea atfel decât prin scrieri. Mai ales dacă nu cunoşti oamenii, faptele, întâmplările din mediul devualat,  îţi vine greu apetitul de cunoaştere. O anumită intimitate a miturilor parcă e mai apreciată decât acţiunea de scoatere a zeilor pe tarabă.  Pe mulţi deschiloţarea VIP-urilor îi deprimă. Oana Pellea ne surprinde plăcut. Cu o fineţe şi o pedanterie respectabilă, povesteşte despre ultimii şase ani din viaţa sa, de la moartea  iubitei sale mame.  Contrar aşteptărilor, sunt foarte rare dezvăluirile despre celebrul său tată, actorulul Amza Pellea, ori despre alţi colegi de teatru. Autoarea preferă să-şi justifice public amărăciunea acestor ani de tranziţie.  Pe lângă dezgust şi judecată la rece, poţi remarca adevărate resurse poetice:  Amza Pellea şi Ştefan Iordache „stăteau pe un nor de zaibăr şi râdeau”. Parisul este „poezos”. Oameni celebri sau oameni simpli se găsesc aşezaţi în pagini, alături de trăiri şi de amintiri. Fără menajamente, Oana ceartă poporul român şi ceartă bine, cu nerv şi dintr-o postură elegantă. E altfel decât Dan Puric. Amândoi, oameni de teatru, amândoi trăitori ai cetăţii. Cine se dă în vânt după teoriile lui Dan Puric să nu deschidă volumul Oanei Pellea. E altceva. Cartea Oanei Pellea poate fi aşezată cu cinste printre lucrările memorialistice de renume. Merită citită. Order Jurnal 2003 - 2009 Preț @ RON30,00 Qty: Adauga in cosul de...

Bookfest 2009-cele mai vândute cărţi

Editura ALL – „Cele mai frumoase locuri din Europa“ . Europa civilizaţiei occidentale, a renaşterii şi a iluminismului, a urmelor paşilor marilor personalităţi, cu toate bogăţiile naturale, din nord până în sud, cu obiceiuri şi datini, toate sunt cuprinse într-un album care nu prea are o identitate şi un discurs epic, dar bine realizat. Editura Nemira – „Pistolarul“ de Stephen King – 720 de exemplare. Stephen King nu mai are nevoie de recomandări. orice scrie se vinde. Volumul lansat recent de Nemira prezintă povestea lui Steve, care la varsta de nouasprezece ani, s-a hotărât să scrie o poveste similară cu cea din Stâpanul inelelor de J.R.R. Tolkien. Westernul legendar regizat de Sergio Leone, Bunul, răul şi urâtul, şi un poem de Robert Browning, Childe Roland to the Dark Tower Came, l-au inspirat să scrie “ceva ce continea sentimentul de aventură şi magie din seria lui Tolkien, dar pe fundalul western aproape absurd de măreţ al lui Leone”, o epopee de o “măreţie apocaliptică”, spun cei care l-au citit. Editura Humanitas – „Jurnal“ de Oana Pellea O incursiune enigmatică în spatele scenei, dar şi o nostalgică privire spre zările înalte, unde Amza, tatăl ei, distrează cu siguranţă heruvimii ne propune Oana Pellea, într-un “Jurnal”, de o surprinzătoare valoare literară. Actorul a urcat pe singura scenă care nu o cunoştea. Cea a cărţii. Şi a păşit cu solicitudine şi grandilocvenţă. O recomandăm de citit în zilele toride de vară. Editura Tritonic: “Ultimul Papa” de Luis Miguel Rocha. “Ultimul Papă”, al tânărului autor portughez Luis Miguel Rocha, are toate ingredientele necesare unui ospăţ de la care care n-ai mai pleca. Respectând reţeta acestui gen literar, de unii contestat, de alţii considerat new-wave, romanul se desfăşoară, cum altfel, în jurul unui mister. Cel legat de moartea Papei Ioan Paul 1. Pontiful care a stat pe scaunul de la Vatican doar 33 de zile....