Nu plânge sub clar de lună este povestea simplă de iubire dintre Shelby, o fiică de savant şi Austin, fiul unei vedete rock sau mai bine zis între un vârcolac şi o fiinţă umană. După moartea mamei sale naturale, Shelby trăieşte sub presiunea răutăţii mamei sale vitrege care o trimite într-o tabără de reeducare. Acolo, îl cunoaşte pe Austin, cel care îi face destăinuirea, de abia pe la mijlocul cărţii că el este altfel decât ceilalţi oamenii. Ceea ce cred organizatorii taberei că sunt droguri sunt de fapt proteine de care are nevoie băiatul să nu se transforme noaptea sub clar de lună în lup. Sticluţele stau ascunse sub cheia managerului. Fata, îndrăgostindu-se de el, îl acceptă aşa cum e şi caută să-l ajute. Amândoi sunt urmăriţi de Charles, fiul unui manager al unui ziar de scandal, care vrea să-i surprindă …sub clar de lună.Pierde la mustaţă ipostaza care i-ar fi adus iertarea tatălui. Altruismul trebuie lăsat dincolo de gardul instituţiei de reeducare. Deşi regulamentul este foarte strict, fiecare tânăr fiind instruit să se reprezinte pe sine, Shelby îşi asumă toate riscurile care ar duce-o în Canionul roşu, loc de supliciu pentru neascultători, şi fură substanţele ascunse într-un dulap. Astfel, îl ajută pe prietenul ei să nu se mai transforme noapte în lup. Pentru indisciplină ajunge în locul nedorit. Finalul e apoteotic, Austin vine în deşert să-şi vadă iubita. În final chiar se şi sărută. Heather Davis disecă toate problemele de educaţie ale familiei americane moderne. Şi mai ales a celei pline de pretenţii. Scrisă într-un ritm alert, decupaj de scenariu de film, cartea te ţine cu sufletul la gură. Heather Davis a promis că va scrie continuarea romanului. Deci… să...
