Norman Manea. Un român demn de Nobel

Marius Ghilezan: Noi vă considerăm demn de Nobel, în timp ce criticul de talia XXL de pe catwalk-ul literar dâmboviţean,  un „scriitor mediocru”. Cântărim cu măsuri diferite? Norman Manea: Am luat la cunoştiinţă târziu şi din întâmplare de PETIŢIA Dvs. Ea nu putea avea niciun ecou suedez, dar putea avea, şi a avut, ecou românesc. Unul dintre acestea este, poate, chiar intervenţia jurnalistului la care vă referiţi. Acesta mă numeşte „submediocru”, nu mediocru. Având în vedere vârsta mea juvenilă, pot, însă, să sperăm :-), progresa spre stadiul de mediocritate care ar justifica distincţiile româneşti primite, nu doar cele străine. M.G.: Nu suntem toţi români, la fel de cititori? N.M.: Faptul că suntem  cu toţi români şi, eventual, cititori, nu ne obligă deloc să avem aceleaşi criterii de judecată şi aceleaşi opinii. Fiecare are dreptul la propria părere. Obligaţia este doar de a nu mistifica şi minţi. Jurnalistul literar dâmbovitean, cum îl numiţi, a mistificat, însă, acum mai mulţi ani când m-a „demascat” în incalificabilul său PROTEST din România Liberă că aş insulta poporul român, a minţit când a susţinut recent că am fost ţinut la uşa lui Marin Preda (în realitate, am avut o bună relaţie cu directorul editurii Cartea Românească, care mi-a publicat prompt şi în execelente condiţii aproape toate cărţile) şi a mistificat, din nou, recent, când a susţinut că Revista „Observatorul Cultural” m-ar promova constant spre…Nobel. Nu ştiu să existe o astfel de propunere din partea Observatorului; ea există, însă, din partea mai multor publicaţii franceze, italiene, elveţiene, suedeze etc şi acestora ar trebui să se adreseze vehementul agitator. ——-> M.G.: Ce le-aţi spune criticilor din ţară care vă critică, fără a vă citi? N.M.: Nimic. M.G.: Vă consolează evidenţa  unei cariere internaţionale de succes fără sprijinul „idolilor” care şi-au ridicat socluri pentru statui încă din timpul vieţii? N.M: Bănuiesc că vă referiţi la unii „idoli”...

Norman Manea – Sertarele exilului

Un dialog întins pe două decenii şi jumătate, ce începe cu schimbul epistolar din anii 1982-1983 – refugiu în mărturia scrisă împotriva degradării vieţii din România ceauşistă şi a antisemitismului comunismului naţionalist. Un document al epocii, a cărui valoare este dublată de semnificaţiile pe care textul le capătă în lumina unor evenimente ulterioare…

Norman Manea – Plicul negru

39.95 – 19.97 Lei „Din Plicul negru cititorul învaţă despre duplicitatea perfidă a sistemului totalitar ceauşist mai mult decât din zeci de eseuri politice.” (World Literature Today) Plicul negru este ultimul roman publicat în ţară de Norman Manea, în 1986, cu puţin timp înainte de a părăsi România. Personajul central al cărţii, Tolea, se află în pragul unei căderi nervoase, linia de demarcaţie dintre conştientizarea realităţii şi lumea visului, a imaginaţiei, ştergîndu-se, discret, pe parcursul naraţiunii. Cartea creează un mister psihologic ce ţine mereu trează atenţia cititorului, conţine o istorie a căutarii unei organizaţii secrete, povestea unui anchetator care-şi pierde minţile, toate creînd, în final, o lectură dinamică, deşi cu o structură complexă, un fel de puzzle literar. De acelaşi autor...

Norman Manea – Captivi

De Alexandru Cristian O societate închisă este una plină de oameni cu destine greu de realizat. O astfel de societate predispune la frustrări, claustrare şi neîmplinire. O captivitate fără ieşire şi fără orizont în timp. Captivi într-o societate comunistă incipientă şi plină de ură trei destine se împletesc spre a îndeplini un singur ţel, nerealizarea. Romanul lui Norman Manea este împărţit în trei părţi, Ea, Tu, Eu şi este caracterizat de o atmosferă apăsătoare, de neîmplinire. Ea este o profesoară de franceză obeză cu vocaţie muzicală, Monica Smântânescu. Micimea vieţii acesteia  este străbătută de mizerie interioară şi exterioară. Profesoara aparţinând altor vremuri simte plină de durere şi de  greutate  sfidarea noii elite. Tu nu ai putut împiedica tragedia căpitanului de artilerie Bogdan Zubcu, întors glorios din război şi sinucis în mod fantastic într-o uzină. A doua parte a romanului este analiza psiho-socială a profilului sinucigaşului. Demersul lui Norman Manea seamănă cu cel al lui Lev Tolstoi realizat în Anna Karenina. Eu sunt un căutător al unei vieţi noi în noul regim comunist. Mă simt exilat, deportat şi dezrădăcinat. Proaspăt întors dintr-un lagăr de război ajung să trăiesc într-o societate lagăr. Puzzle-ul acesta compune dimensiunea iniţială  a societăţii comuniste… căutarea. Revoluţionarea completă a tuturor valorilor este haosul permanent al acestui surogat de nouă atlantidă. Omul comunizat forţat “nu regăsea drumul către sine sau către semenii care îl aşteptau”.  Muncitorii care se speteau erau “părăsiţi de semenii lor, îmbătrâniţi”. Războiul a fost o experienţă terifiantă, inumană. “Cadavrele în zdrenţe care reveneau printre cei vii” erau supuse un satanic experiment, transformarea unui om distrus într-un om nou, plin de avânt revoluţionar. Estetica halucinantă a acestui roman ne prezintă o societate gri, prăfuită, firavă, devitalizată, tembelizată până la idioţenie. Un roman străbătut de sufocare, o societate care nu are oxigen, poluată la extrem de noxe ideologice. Titlul Captivi este metafora care descrie cel...

Norman Manea – Fericirea obligatorie

De Alexandru Cristian A scrie despre societatea comunistă a României este o provocare pentru orice scriitor. Fidelitatea scriituri are ca certitudine realul a ceea ce scrii. Analiza profundă a perversităţii  unei societăţi închise este o curajoasă scrutare a unui scriitor. Fericirea obligatorie este o carte despre absurdul existenţei în societatea românească sub domnia Dictatorului. Patru nuvele scrise pe teme diferite compun un tablou în care inexplicabilul, haosul şi chiar mirarea sunt culorile principale. Interogatoriul este o descriere halucinantă despre sistemul represiv din România. Obositorul şi interminabilul interogatoriu la Securitate era o spălare treptată a creierului dar şi o  ucidere a conştiinţei şi a raţiunii. Decerebrarea omului era programată sistematic în lagărele comuniste. Arta interogatoriului era o artă a uciderii sufletului şi minţii cei care eşuau în împlinirea acestei arte treceau la uciderea propriu-zisă. Biografia robot este o cutremurătoare descriere a fabricării istoriei în laboratoare secrete. Luptători ascunşi aruncaţi în societate pentru a o schimba radical erau pregătiţi la o şcoală specială de formare a tipologiilor umane dar şi a celor sociale. „Victoria acestei mari diversiuni este agresivitatea dintre oameni” Şcoala aceasta pregătea schimbarea societăţii din rădăcini şi naşterea unei societăţi noi pline de avânt distructiv. O fereastră către clasa muncitoaree este nuvela în care nedreptatea este prezentă la fiecare pas. Clasa muncitoare care trebuia să fie beneficiara noii societăţi comuniste este străbătută de nedreptăţi, umilinţe, dezgust, lehamite. Deciziile aberante ale Conducătorului distrugeau speranţele clasei din care el însuşi făcea parte. Trădarea se plăteşte scump în orice timp istoric. Puterea dictatorului este sfâşiată de  “cozile unui nesfârşit cor al umilinţei şi furiei”. Trenciul o poveste despre trădări, idile şi adulter în societatea comunistă care controla “atât de bine” moravurile. Subiectele banale ale zilei se împletesc cu aventuri extraconjugale a mai multor familii. Nuvelele din acest volum sunt un îndemn la fericire. La fericirea că acele timpuri de tristă amintire au pierit şi la speranţa că nu vor mai...