rss feed
articole | comentarii
Premiul Nobel pentru Literatură, 2006
Un Istanbul neliniştit şi crepuscular la sfârşit de epocă otomană…
Pe malurile Bosforului, lumea fascinantă a miniaturiştilor bântuită de crime misterioase…
Un romanţ coborât dintr-un covor oriental, demn de O mie şi una de nopţi…
O fantezie, un puzzle filozofic la limita dintre Occident şi Orient..
De acelaşi autor
Sku: POCV141
Premiul Nobel pentru Literatură, 1985
În romanul “Drumul Flandrei“, Claude Simon aprofundează explorarea şi reconstituirea memoriei, plecând de la istoria unei familii şi a câtorva dintre membrii acesteia, pe fondul celui de-al doilea război mondial, într-o încrengătura de amintiri, de viziuni şi imagini care devin conştiente pe măsură ce ţâşnesc din haosul memoriei şi se înscriu în ordinea limbajului. Romanul a fost distins cu premiul L’express în 1960.
De acelaşi autor
Sku: SCR0165
Premiul Nobel pentru Literatură, 1995
Sku: HSP0155
Premiul Nobel pentru Literatură, 1968
După cel de-al Doilea Război Mondial, locuitorii oraşului Kyōto asistă la metamorfoza lentă, dar imuabilă, a străvechilor obiceiuri. Două surori gemene, despărţite la naştere, se regăsesc pe neaşteptate, iar universul fiecăreia suferă transformări fundamentale: şocul noii identităţi aduce cu sine o maturizare sfâşiată de sentimente contradictorii, ce îşi caută alinarea în iubire. Cadrul romanului îl constituie fabulosul Kyōto, unde voluptăţile spiritului, reflectate în sărbătorile fastuoase, le întâlnesc pe cele ale trupului, cultivate în misterioasele cartiere ale plãcerilor locuite de gheişe.
De acelaşi autor
Sku: KYH0178
Premiul Nobel pentru Literatură, 1902
“Cel mai mare maestru în viaţă al timpului nostru în arta redării istoriei, luând în consideraţie mai cu seamă monumentala sa Istorie a Romei”
Istoria romană este considerată şi astăzi o lucrare de referinţă cu privire la istoria Romei antice, care a revoluţionat istoriografia modernă ăi i-a adus lui Mommsen consacrarea în lumea academică germană şi europeană. Multe dintre intuiţiile şi ipotezele de lucru ale autorului, care a fundamentat istoria Romei arhaice pe o bază documentară cât mai fiabilă, diferită ca natură şi semnificaţie de tradiţia legendară, s-au dovedit ulterior corecte.
De acelaşi autor
Sku: MOM022P
Premiul Nobel pentru Literatură, 1999
O carte documentată şi densă, pe alocuri extrem de plictisitoare, garnisită cu o secţiune consistentă de Note, care dă senzaţia apropierii ei mai mult de o lucrare academică decât de literatură. Citind-o, am simţit un soi de blocaj în ceea ce priveşte dramatismul poveştii în sine şi o lipsă de acuitate, mai ales la nivelul dialogurilor, care se poate datora traducerii făcute, probabil, neglijent.
În mers de rac este o scriere densă care aduce în lumină puterea premoniţiilor unor vremuri abandonate. Oare scufundarea Titanicului a fost catastrofa secolului XX sau a existat un alt vas care a avut o soartă mai nefericită? Torpilat de forţele sovietice în aceeaşi zi în care Hitler, cu 12 ani mai devreme, la 30 ianuarie 1933, ajunsese la putere, vasul Wilhelm Gustloff vine ca o furtună a fantomelor trecutului gata să zdruncine vremuri oricum dure.
Drama adevărului istoriei, de această dată, compleşeşte orice tehnică literară.
De acelaşi autor
Sku: GGP0152
Premiul Nobel pentru Literatură, 2002
“pentru scrierile care ţin de fragilitatea experienţei umane împotriva barbariei istoriei”
În 2002, Academia Regala din Suedia i-a acordat Premiul Nobel pentru literatură.
Dacă citim această carte, putem spune că şi expresia de “timp petrecut”, care o folosisem anterior, este exagerată şi ar putea fi mai degrabă înlocuită cu “timp oprit”.
De acelaşi autor
Sku: KIE0148
Premiul Nobel pentru Literatură, 1958
” pentru deosebită măiestrie atinsă în poezia lirică actuală, precum şi în domeniul marilor tradiţii epice ruse”
Romanul Doctor Jivago a fost ecranizat în 1965 de David Lean, cu Omar Sharif şi Julie Christie în rolurile principale, iar filmul a fost distins cu cinci premii Oscar, patru Globuri de Aur şi două premii Grammy şi inclus pe lista celor mai bune 100 de filme ale tuturor timpurilor. Adaptarea pentru televiziune din 2002, în regia lui Giacomo Campiotti, cu Hans Matheson şi Keira Knightley, a obţinut trei nominalizări la premiile BAFTA.
De acelaşi autor
Sku: PBP0189
Premiul Nobel pentru Literatură, 2009
„Premiul Nobel pentru literatură îi este acordat scriitoarei Herta Müller, care descrie cu lirismul său concentrat şi proza plină de sinceritate universul celor deposedaţi“
Regele din volumul Regele se-nclină şi ucide, apărut în 2003 în Germania, este un pretext al simbolizării răului pe care l-a trăit autoarea în România. Personajul Hertei Müller porneşte din starea de piesă de şah, din colecţia bunicului săi, şi ajunge să ucidă. Demnităţi, cariere, destine. Dacă Andrei Makine făcea paralelă între trăirile profunde a Siberiei natale şi cele mai fandosite ale Franţei eterne, scriitoarea din Niţchidorf ne convinge că patria este limba în care exisţi. Ea nu s-a simţit bine nici “la noi în Germania”, cum o sâcâiau nativii de acolo, nici la sat, pentru că acolo nu existau cărţi. Cât de frumos a putut spune lumii despre limba română care, în opinia sa, e mult mai poetică decât germana. Asupritorii sunt în opera ei în afara limbii. “Te-ai gândit la ceva ce nu necesită conturul unui cuvânt şi care ţi s-a încuibat în cap.” La valoarea scrisului ei, îşi poate permite să inventeze cuvinte. Ce plin de rezonanţă este verbul “a încuiba”.
Nemţii o întrebau mereu de ce nu scrie despre prezent pentru a intra în marea literatură. Ne-a explicat în acest volum că ea preferă trecutul pentru a putea înţelege mai bine prezentul. Şi aduce lumii de ştire despre suferinţele româneşti, despre temeiul fugii în Occident, chiar cu preţul vieţii, la trecerea Dunării sau a frontierei, chiar şi despre tembelismul cântării imnului de stat la grădiniţă, unde a fost educatoare, nu tovarăşe.Şi a luat Nobelul.
Cartea ne încheie abrupt cu povestea asasinului său, desconspirat de serviciile secrete germane, închis la Berlin şi apoi eliberat, care are astăzi o fabrică de răcoritoare la Timişoara.”Aud că sucul de fructe timişorean e bun la gust.Dar nu voi bea din el, căci altfel aş bea o dată cu el frica pe care nici n-o mai simt ”
De acelaşi autor:
Sku: HMP00133
Premiul Nobel pentru Literatură, 1951
“pentru vigoarea artistică şi adânca originalitate cu care a căutat în creaţia sa răspunsul la veşnicele întrebări ale omenirii.”
Suedezul Par Lagerkist a avut o idee inspirată în a construi un complex al vinovăţiei în jurul unui personaj ca Baraba. Acesta “fusese aruncat in temnita pentru o răscoală, care avusese loc în cetate, şi pentru un omor” (Luca, 23, 19). Nici evangheliştii nu i-au dat o mare importanţă tâlharului scăpat de răstignire, Irod alegând pe Iisus Hristos să ia drumul Golgotei. În cartea de o concizie uluitoare, autorul nu are lacrimi. Baraba asistă la crucificarea Mântuitorului, la “întunericirea” din plină zi, când Fiul Domnului şi-a dat sufletul, dar şi la momentul Învierii pe care nu-l vede cu ochii săi, deşi a vegheat o noapte la Mormântul Sfânt. Mărturiseşte, deci poate fi într-un fel un evanghelist. Dar urmează un traiect frust al tăcerii. Ajunge înapoi în tabăra de tâlhari, dar nu mai e el OM-ul care ucidea pentru jaf. Aşa plecă în bejenie. Ajunsese sclav al statului roman într-o mină, unde-l cunoscuse pe Sahak, de aceiaşi condiţie socială, dar care se credea doar sclavul lui Dumnezeu. Lui îi isorisise. Acceptase chiar să i se înscripţioneze în taină numele lui IIsus Hristos pe tăbliţa de la gât. Dar nu a avut putere să meargă pe linia colegului său de lanţuri. Au reuşit să scape pentru că l-au măgulit pe paznic. A plecat cu el la muncile câmpului. În cele din urmă, despărţindu-se de el. În faţa Procurorului s-a leapădat. Sahak, fiind crucificat, el din nou n-a avut trăiri. Din nou, a fost impasibil. Baraba a ajuns în cele din urmă la Roma, unde a participat la incendierea cetăţii, crezând că face ceva în numele creştinătăţii. A fost în cele din urmă crucificat. “Baraba este singurul care atârnă încă în viaţă. Când simţi că i se apropie moartea, de care îi fusese întotdeauna atât de frică, rosti în bezna nopţii, ca şi cum ei i-ar fi vorbit: – Ţie îmi încredinţez sufletul! Şi apoi şi-a dat duhul.”
Par Lagerkist este detaşat faţă de trăirile credincioşilor şi ale celor dimpotrivă-le. Relatează sec, frust şi onest un spectacol de viaţă pentru un personaj care nu simte nimic. Aici e măiestria laureatului Nobel. Te facă să te revolţi de tulburătoarea detaşare. Nu ştiu ce simte un necredincios, dar ca şi creştin indiferenţa lui Baraba pare scandaloasă. Mai rar o scriere atât de detaşată. Imaginarul are totuşi piloni serioşi de veridicitate. Şi asta dă valoare unei scrieri, lectură de metrou.
Sku: LAG002H
Prezentă la Bruxelles pentru a-şi promova noul volum Atemschaukel (Leagănul respiraţiei), Herta Müller a criticat naivitatea occidentalilor de a integra nişte ţări incapabile să se purifice, oferind exemplul României, unde “o mulţime de oameni care au lucrat pentru Securitate se află acum în poziţii înalte, fără ca acest lucru să deranjeze pe cineva. Nu e un lucru important pentru societate”.“Aceşti oameni au câştigat atâta influență încât au reuşit să repună în funcţiune vechea reţea de putere, în care toţi se cunosc şi se servesc între ei. În România, dictatura trăieşte a doua viaţă. Fără ideologie. Fără socialism”, a declarat Muller, citată de EUobserver.
Scriitoarea nu s-a limitat la simpla semnalare a cancerului clientelar produs de metastazele comunismului. A mers mai departe, oferind exemplul lui Radu Tinu, ofiţerul de Securitate care planta microfoane în casa sa, în perioada în care aceasta nu evadase încă din purgatoriul României ceauşiste.
Mai mult, omul care declara anul trecut că laureata Nobelului suferă de psihoză, că exagerează în descrierea trecutului sau şi că, de fapt, Securitatea ar fi urmărit-o doar pentru că “avea legături cu spioni”. Prezenţa lui Radu Tinu în fruntea sucursalei Asirom din Timişoara (n.r. deţinută de o firmă austriacă) a fost exemplul oferit ieri de Herta Müller la Bruxelles pentru a acuza incapacitatea României de a a-și regla conturile cu trecutul.
“M-a iritat enorm. Nu faptul că Radu Tinu există, ci faptul că el deţine acest post, că cea mai mare companie de asigurări din Austria angajează astfel de oameni. Mai mult, faptul că o persoană ca Tinu are o asemenea vizibilitate în România, acolo unde se poate exprima liber în toate ziarele. Acest lucru n-ar fi fost posibil în Germania”, şi-a încheiat acuzaţia Herta Müller.
Cunoscutul disident Doru Braia, care a trăit mult timp în Germania, fiind ţinta atacurilor Securităţii, la fel ca şi Herta şi după căderea comunismului, avea să spună despre fostul şef al Securităţii Timiş care s-a privatizat: “Ieri ne-a asigurat moartea, acum ne asigură viaţa.”
Editura Humanitas, cea care a reuşit să obţină dreptul de publicare a ultimelor cărţi în limba română de la Polirom şi care în ziua desemnării sale ca laureat Nobel, n-a catadiscit în comunicatul din dimineaţă să o prezinte printre favorite, pregăteşte Ateneul, pentru la toamnă, când va lansa colecţia de autor a laureatei Premiului Nobel. Până la aflarea veştii, cărţile sale figurau cu 5 lei pe site-ul editurii Polirom pentru a creşte imediat la un preţ corect.
Animalul inimii se află în topul vânzărilor BOOKiseala.ro
Recomandat de bookiseala.roManual de campanie electorală - cu elemente de New Media are toate ingredientele necesare unei campanii de s
