Premiul NOBEL pentru Literatură 2016: Bob Dylan

„crearea unor noi modalități de exprimare poetică prin intermediul tradiției cântecului american” Bob Dylan (pronunție: /bɒb ‘di.lən/, v. AFI) născut ca Robert Allen Zimmerman la 24 mai 1941 la Duluth, Minnesota, SUA,provine dintr-o familie de evrei emigrați din Rusia. Este un cântăreț, compozitor, muzician și poet american ale cărui contribuții în muzica americană sunt comparabile, în faimă și influență, cu cele ale lui Stephen Foster, Irving Berlin, Woody Guthrie și Hank Williams. O parte din cele mai apreciate cântece ale lui Dylan sunt din anii 1960, iar cântece precum „Blowin’ in the Wind” și „The Times They Are a-Changin'” au devenit embleme ale mișcărilor anti-război și pentru drepturile civile la scară mondială. Albumul Together Through Life a intrat în topul vânzărilor de albume din Marea Britanie și din SUA în 2009, Bob Dylan fiind astfel cel mai în vârstă artist care reușește acest lucru. Pe lângă faptul că este cântăreț vocal, Dylan mai cântă și la muzicuță, chitară, chitară bas, pian și orgă electronică. În 2004 a fost trecut pe locul doi în lista celor mai mari artiști ai tuturor timpurilor al revistei Rolling Stone. Din ianuarie 2011 creația sa este obiect de studiu la Catedra de Istorie a Ideilor din cadrul Facultății de Filosofie, Istorie a Ideilor și a Artelor și Limbi Clasice, Universitatea Oslo, Norvegia. Sursa...

Nobel. Demnitatea unui premiu

În câteva zile Academia Suedeză va anunţa cel mai aşteptat şi râvnit premiu din literatura, Premiul Nobel. Din anul 2010, de la Mario Vargas Llosa, premiul Nobel a fost o dezamăgire. Datorită situaţiei tensionate la nivel geopolitic şi geostrategic, prestigiosul premiul este acordat doar pe criterii politice. Mo Yan în anul 2012, Svetlana Aleksievici 2016, o excepţie ar fi Premiul Nobel din anul 2014 acordat lui Patrick Modiano. Am urmărit mult timp fenomenul literar şi recunosc sunt dezamăgit de ultimele alegeri ale Academiei Suedeze. Îmi doresc un premiu literar şi nu politico-literar, cum a devenit Premiul Nobel în prezent. Nu am preferaţi dar sper că premiul va fi adjudecat de un adevărat literat. Nu obişnuiesc să fac prognostice dar mă voi avânta într-un astfel de joc.   Primii 10 scriitori cu reale şanse, în opinia mea sunt:   Adonis- poet sirian Ismail Kadare- romancier albanez Haruki Murakami- romancier şi prozator japonez Ko Un – poet coreean Amos Oz- scriitor israelian Norman Manea- scriitor român Yasmin Khadra- scriitor algerian, auto-exilat în Franţa Isabel Allende- scriitoare chiliană Phillip Roth- scriitor american Milan Kundera- scriitor...

Norman Manea. Un român demn de Nobel

Marius Ghilezan: Noi vă considerăm demn de Nobel, în timp ce criticul de talia XXL de pe catwalk-ul literar dâmboviţean,  un „scriitor mediocru”. Cântărim cu măsuri diferite? Norman Manea: Am luat la cunoştiinţă târziu şi din întâmplare de PETIŢIA Dvs. Ea nu putea avea niciun ecou suedez, dar putea avea, şi a avut, ecou românesc. Unul dintre acestea este, poate, chiar intervenţia jurnalistului la care vă referiţi. Acesta mă numeşte „submediocru”, nu mediocru. Având în vedere vârsta mea juvenilă, pot, însă, să sperăm :-), progresa spre stadiul de mediocritate care ar justifica distincţiile româneşti primite, nu doar cele străine. M.G.: Nu suntem toţi români, la fel de cititori? N.M.: Faptul că suntem  cu toţi români şi, eventual, cititori, nu ne obligă deloc să avem aceleaşi criterii de judecată şi aceleaşi opinii. Fiecare are dreptul la propria părere. Obligaţia este doar de a nu mistifica şi minţi. Jurnalistul literar dâmbovitean, cum îl numiţi, a mistificat, însă, acum mai mulţi ani când m-a „demascat” în incalificabilul său PROTEST din România Liberă că aş insulta poporul român, a minţit când a susţinut recent că am fost ţinut la uşa lui Marin Preda (în realitate, am avut o bună relaţie cu directorul editurii Cartea Românească, care mi-a publicat prompt şi în execelente condiţii aproape toate cărţile) şi a mistificat, din nou, recent, când a susţinut că Revista „Observatorul Cultural” m-ar promova constant spre…Nobel. Nu ştiu să existe o astfel de propunere din partea Observatorului; ea există, însă, din partea mai multor publicaţii franceze, italiene, elveţiene, suedeze etc şi acestora ar trebui să se adreseze vehementul agitator. ——-> M.G.: Ce le-aţi spune criticilor din ţară care vă critică, fără a vă citi? N.M.: Nimic. M.G.: Vă consolează evidenţa  unei cariere internaţionale de succes fără sprijinul „idolilor” care şi-au ridicat socluri pentru statui încă din timpul vieţii? N.M: Bănuiesc că vă referiţi la unii „idoli”...

Ernest Hemingway – Bătrânul şi marea

Premiul Nobel pentru Literatură, 1954 “pentru măiestria artei narative, foarte recent demonstrată în “Bătrânul şi marea” şi pentru influenţa pe care a exercitat-o asupra stilului contemporan“ De Marius Ghilezan Cartea “Bătrânul şi marea” a lui Ernest Hemingway, la fel ca şi “Maestrul şi Margareta” a lui Mihail Bulgakov, am interpretat-o altfel la maturitate decât la vârsta adolescenţei. Aşa mi s-a întâmplat şi cu “Ana Karenina“. Cărţile mari ale umanităţii sunt cele pe care orice vârstă le savurează şi le dă interpretări noi. Povestiri în ramă – din viaţa unui oraş românesc fără identităţi şi fără memorie La maturitate am priceput altfel plecarea solitară a bătrânului în căutarea peştelui cel mare. Am remarcat nu numai dorinţa sa de a ieşi din sărăcie. Ci mult mai mult. Singurătatea apostolică a unuia care nu mai are cui să-i împărtăşească experienţele sale de viaţă. Pentru cei care nu au citit capodopera lui Hamingway, amintesc momentul în care bătrânul a pândit fluxul pentru a pleca din nou. De data asta singur. Timpul trecea, iar gândurile i se întunecau. La un moment dat, liniştea necuprinsă a mării se tulburase de trasul plutei în adâncuri. “Trebuie se fie un peşte mare pentru că trage de funie şi duce barca în larg”, şi-a zis Santiago, dintr-o dată fericit. Există şi două filme animate: Bătrânul şi-a închipuit deja că având o pradă de asemenea mărime s-a făcut bogat. Problema era cum să-l aducă la suprafaţă şi să-l omoare. VREI SĂ FII CEL MAI CUNOSCUT AUTOR ROMÂN DE EBOOK? Micul mare gigant conducea ostilităţile. Fiind în mediul său părea mai puternic. Dar bătrânul nu s-a dat bătut. Două zile şi trei nopţi s-a luptat cu vieţuitoarea acvatică. Aici e momentul culminant, atât de bine ilustrat de pesiagistul şi aventurierul de geniu care a fost Hemingway. Va birui sau va fi tras în adâncuri? Care dintre cei doi, omul sau...

Nobel pentru Literatură: fapte și cifre

Din 1901, au fost acordate premii Nobel pentru Literatură în 107 ani. Premiul nu a fost acordat în următorii ani: 1914, 1918, 1935, 1940, 1941, 1942 şi 1943.  Premiul Nobel pentru literatură a fost acordat ex-aequo de patru ori în istorie: 1904 – Frédéric Mistral, José Echegaray, 1917 – Karl Gjellerup, Henrik Pontoppidan, 1966 – Shmuel Agnon, Nelly Sachs, 1974 – Eyvind Johnson, Harry Martinson. Cel mai tânăr laureat al premiului Nobel pentru literatură este Rudyard Kipling, care avea 42 de ani la data decernării distincţiei (1907). Cel mai în vârstă deţinător al premiului Nobel pentru literatură este Doris Lessing, care avea 88 de ani la data premierii, în 2007. 13 femei au primit premiul Nobel pentru literature: 1909 – Selma Lagerlöf, 1926 – Grazia Deledda, 1928 – Sigrid Undset, 1938 – Pearl Buck, 1945 – Gabriela Mistral, 1966 – Nelly Sachs, 1991 – Nadine Gordimer, 1993 – Toni Morrison, 1996 – Wislawa Szymborska, 2004 – Elfriede Jelinek, 2007 – Doris Lessing, 2009 – Herta Müller, 2013 – Alice Munro. 2 persoane care au refuzat această distincţie: în 1958, premiul a fost refuzat de Boris Pasternak. Jean Paul Sartre a refuzat premiul Nobel pentru Literatură în 1964. Un posesor surpriză al premiului Nobel pentru literatură este Winston Churchill (1953) Hemingway a primit, în 1954, premiul Nobel pentru „măiestria artei naraţiunii, mai nou arătată în «Bătrânul şi marea» şi pentru influenţa pe care a exercitat-o în literatura contemporană”. Nominalizările la premiul Nobel sunt ţinute secrete timp de 50 de ani. Limba engleză este cea mai populară printre laureaţii premiului Nobel pentru...