Coetzee J.M. – Jurnalul unui an prost

Premiul Nobel pentru Literatură, 2003 Premiul Nobel pentru literatură i se acordă lui J.M. Coetzee, care înfăţişează într-o multitudine de feluri surprinzătoarea implicare a outsiderului.“ Plăcerea pe care o oferă citirea romanului Jurnalul unui an prost ţine în parte de inventivitatea lui formală. Paginile se compun din trei paliere, fiecare având propria lui autonomie, deşi sunt legate printr-o plasă fină de corespondenţe. Palierul de sus conţine scurte eseuri provocatoare, multe atacând subiecte grave ale lumii actuale, semnate de celebrul scriitor de şaptezeci şi doi de ani C, cel din mijloc redă gândurile lui C, obsedat de tânăra lui secretară Anya, iar palierul de jos este dedicat opiniilor şi vieţii Anyei, care va trebui să facă o opţiune majoră. Poveştile personale din roman sunt puse în lumină, prin contrapunct, de eseuri, ca în muzica lui Bach atât de dragă lui „Señor C“, alter ego-ul lui J.M. Coetzee. De acelaşu autor Viaţa şi vremurile lui Michael K „Miracolul Jurnalului unui an prost constă în faptul că te implică profund, te distrează într-o bună măsură şi nu este dificil de citit.“ (The New York Review of Books) „Romanul lui J.M. Coetzee poate părea o proiecţie a propriei ceremonii funerare, însă una de o mare generozitate: caustică, amuzantă şi înţeleaptă… «De ce n-ar putea fi şi bătrânii nebuni?» scria Yeats. În romanul său plin de spirit şi compasiune, Coetzee ne demonstrează de ce nu este posibil.“ (The New York...

Coetzee J.M. – Viaţa şi vremurile lui Michael K

Premiul Nobel pentru Literatură, 2003 Premiul Nobel pentru literatură i se acordă lui J.M. Coetzee, care înfăţişează într-o multitudine de feluri surprinzătoarea implicare a outsiderului.“ Viaţa pare să fi intrat pe un făgaş lipsit de suferinţă, dar şi de bucurie, pentru Michael K, un bărbat de culoare din Cape Town. Orfan de tată, petrecându-şi copilăria stigmatizată departe de mamă, în cămine şi centre de reeducare, tânărul devine grădinar în slujba consiliului local. Nimic nu pare să-i tulbure traiul monoton, până în clipa când mama sa, grav bolnavă, ia hotărârea de a se întoarce în ţinuturile natale, unde doreşte să-şi sfârşească zilele, departe de oraşul sfâşiat de un război civil care nu este al lor şi pe care nu îl înţeleg, dar ale cărui consecinţe le afectează în mod direct vieţile. Urcându-şi mama şi puţina avuţie într-un cărucior improvizat, Michael K începe o adevărată odisee printr-o lume care-şi poartă la vedere cicatricile mereu reînnoite ale unei istorii tragice. Drumul catre Prince Albert, acolo unde se sfârşeşte viaţa mamei sale, e plin de violenţă, foame, pericole, ocolişuri, ascunzători, soldaţi fanatici sau dezertori. De acelaşi autor Maestrul din Petersburg Order O viaţă tulburătoare Preţ @ RON27,00 Qty: Adauga in cosul de...

Imre Kertesz – În afara destinului

Premiul Nobel pentru Literatură, 2002 „pentru scrierile care ţin de fragilitatea experienţei umane împotriva barbariei istoriei” În 2002, Academia Regala din Suedia i-a acordat Premiul Nobel pentru literatură. Dacă citim această carte, putem spune că şi expresia de „timp petrecut”, care o folosisem anterior, este exagerată şi ar putea fi mai degrabă înlocuită cu „timp oprit”. De acelaşi autor Kadis pentru copil...

Imre Kertesz – Kadis pentru copilul nenăscut

Premiul Nobel pentru Literatură, 2002 „pentru scrierile care ţin de fragilitatea experienţei umane împotriva barbariei istoriei” „Nu! – am spus de îndată şi imediat, fără şovăire şi aproape instinctiv, căci a ajuns cu totul firesc ca instinctele noastre să funcţioneze în contra propriilor noastre instincte, ca, aşa zicînd, contrainstinctele sa funcţioneze in locul instinctelor, ba chiar ca atare – o fac pe spiritualul, asta dacă tot acest tot poate trece drept spiritual, adică dacă adevărul gol-goluf, deplorabil poate fi luat drept spiritual, ceva ca o vocbă de duh -, îi povestesc aşadar filozofului ivit în calea mea, dupa ce şi el, şi eu ne-am oprit ca într-o tresărire în padurea de stejari, împuţinată şi pe care o auzeai gîfîind ca de boală, poate de vreo ftizie, sau cum să-i spun: mărturisesc că sunt de-o păcătoasă inocenţă în privinţa copacilor, doar brazii îi recunosc de îndată, după ace, ei da, şi platanii, dat fiind că ei mi-s dragi şi chiar şi azi, chiar şi cu contrainstinctele, recunosc ceea ce iubesc, chiar dacă nu cu acea recunoaştere subită, care te izbeşte în piept şi-ţi face stomacul ghem, electrizantă, gata de salt, cu recunoşterea, ca sa zic aşa, inspirată cu care recunosc ceea ce urăsc.” (…) De acelaşi autor În afara...

Naipaul V.S. – Măscărici

Premiul Nobel pentru Literatură, 2001 „Domeniul literar al lui Naipaul s-a extins mult dincolo de insula Trinidad, primul său subiect, iar acum cuprinde India, Africa, America de la sud la nord, ţările islamice ale Asiei şi, nu în ultimul rând, Anglia. Naipaul e moştenitorul lui Conrad, ca unul care analizează din perspectiva unui moralist destinele imperiilor: mai exact, ce anume fac ele din oameni” Această nouă carte vorbea despre ruşinea şi fanteziile coloniale, era, de fapt, un roman despre oameni neputincioşi care mint o lume întreagă şi se mint şi pe ei însişi, minciuna fiind singura lor resursă. Cartea aceea se numea «Măscăricii». Şi nu era despre mimi. Era despre oamenii din colonii care nu reuşesc decât o imitaţie a condiţiei umane, oameni care au ajuns să-şi piardă încrederea în tot ceea ce se afla în jurul...